Ziua începe cu un mic dejun pregătit de Kay. Probabil că ăsta e un semn de mulțumire pentru că am decis să o accept pe Olivia. Fratele meu mi se pare schimbat în bine. Până la urmă, această relație a scos ce e mai bun din el. Kay e atent, grijuliu, optimist, are planuri pentru viitor. Într-un cuvânt, e fericit. Chiar dacă viața mea e un dezastru total, nu pot decât să mă bucur pentru el. La școală lucrurile stau la fel de bine. Kimberly mă salută și nu mai pare deranjată de prezența mea.
-Kim, știi ceva de Olivia? întreabă Kay, tastând ceva pe telefon.
-Nu am mai vorbit cu ea de ieri dimineață.
-Am tot sunat-o și i-am trimis mesaje, dar nimic. Are telefonul închis. Se pare că nu a venit nici la școală.
Kimberly o sună și ea, dar la fel. O sună apoi pe mama ei, dar află că aceasta nu a dormit acasă.
-Mama ei spune că a dormit la tine, Kay!
- Trebuia să vină aseară, dar nu a mai ajuns. Credeam că s-a răzgândit și a rămas acasă! rostește Kay, iar chipul său capătă o expresie de îngrijorare.
-Atunci unde ar putea fi? înteabă și Alex.
-Nu am nicio idee...rostește Kim.
Întrebăm pe toată lumea de la liceu de Olivia, dar nimeni nu pare să știe nimic. Parcă a intrat în pământ. Prin minte îmi trece cel mai negru scenariu cu putință: lună plină, vârcolaci...Nu! Ce să caute Olivia seara, la ieșirea din oraș? Îmi dau seama că nimeni din familia Woodbery nu era la școală, dar asta nu e o noutate. Ei lipsesc de obicei în ziua de după noaptea cu lună. Directorul școlii ia legătura cu părinții și apoi cu poliția. Vestea că Olivia a dispărut de o zi se răspândește repede în orășelul adormit și îl trezește la viață. Povestea aceasta s-a mai derulat în trecut, doar că cea dispărută era Susan. Oamenii nu au uitat și au reacționat repede. Lumea a început să o caute. Se face seară și nimic. Căutările vor reîncepe a doua zi. Kay nu a dormit toată noaptea. Îmi dau seama de asta după fața sa plină de cearcăne.
Olivia lipsește deja de peste 48 de ore. Șeriful a cerut ajutorul întregii comunități. S-au organizat grupuri care să plece în căutarea ei, fiind foarte mult teren de acoperit. Întârzierile s-au datorat opoziției familiei Woodbery, care nu acceptat ca cineva să le calce terenurile fără un mandat. Ne-am organizat și un grup de la liceu și am pornit prin pădurea sinistră de după cimitir.
-Kay, nu știm încă nimic sigur. S-ar putea să fie bine! îi spun eu, văzându-l extrem de abătut.
-Lexi...asta e vina mea. Nici măcar nu m-am obosit să îi trimit un mesaj ca să o întreb de ce nu a ajuns. Am presupus doar că s-a răzgândit. Aș fi putut să o sun.
Nu l-am mai văzut niciodată așa pe Kay. E furios, abătut, agitat...un mixt de trăiri. Nici nu știu ce aș putea să îi spun. Nimic nu l-ar putea calma.
-Kay, ce ai nevoie să fac? întreb.
-Suntem vânători, Lexi. Îți amintești de serile în care luam urma lupilor, timp de ore întregi. Vreau să cauți foarte atent, orice detaliu, orice urmă de pas de pe sol sau orice creangă ruptă sau aplecată. Orice care să indice că a trecut cineva pe aici. Poți să faci asta? Ține-ți telefonul deschis și anunță-mă dacă găsești ceva, nu te îndepărta prea mult de grup.
-Bine! răspund.
Kay și cu mine începem să căutăm indicii. Ceilalți din grup doar o strigă și asta nu cred că va ajuta prea mult. Tot mergând, observ pe iarba rară niște urme de pași. Mi se par foarte recente, ca și când ar fi trecut cineva pe aici de maxim două ore. Cu toate acestea le urmez. Poate e Olivia care s-a rătăcit aici și nu mai știe să iasă. E o speranță, deși coincidențele ar fi prea mari: lună plină, oameni preschimbați în fiare gata de a vâna orice suflare, întoarcerea lui Roman...bine, Roman a fost închis, deci nu era el...sau poate Sheyla l-a eliberat cumva după ce am plecat cu Roy. Trebuie să fie Roman. Urmele se pierd dintr-o dată și rămân blocată. Nu pot să îmi dau seama unde ar putea duce în continuare. Aud un zgomot dintr-o parte. Tresar și mă ascund după un copac. Acum mă simt eu cea vânată. Cineva e aici. Arunc cu o piatră în partea opusă, pentru a crea o falsă impresie de mișcare și aștept o reacție, dar nimic nu se întâmplă. Pândesc de după copac spre direcția din care a venit zgomotul.
CITEȘTI
Pradatori de noapte
مستذئب''Unele umbre sunt atât de întunecate încât, punând lumină asupra lor, se întunecă și mai mult.'' Viața lui Lexi și a fratelui său se va schimba radical atunci când, ramânând orfani, ajung să locuiască cu un unchi despre care nu știau mai nimic. N...
