Serafine, o femeie rănită în războiul cu iubirea ce caută alinare dar nu arată asta. Ea se ascunde sub o carcasă, o imagine falsă a ei, o imagine dură care nu lasă loc pentru greșeli, sperând că poate așa, nu va mai suferii. Dar o femeie puternică e...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Iubitule, e gata cina!
— Vin imediat!
Urc scările vrând să îl asaltez cu sărutări dar îl zăresc vorbind la telefon. Îmi închei halatul de noapte ce ascunde lenjeria albă și mă așez pe marginea patului urmărindu-i fiecare mișcare. Este ora şase jumătate, abia ce a ajuns de la firmă, cine îl mai caută acum? Nici să se schimbe de costum nu a avut timp. Se intoarce spre mine şi mă sărută pe creștetul capului, îşi ia la revedere de la persoana de la celălalt capăt și arunca telefonul pe pat. Zâmbește văzând ceea ce port și încearcă să mă sărute dar eu il opresc.
— Ce-i cu pata asta roşiatica de pe gulerul cămășii tale?
— Ce pată, iubito? De ce nu ma laşi sa te sărut?
Şi incearca să ma sărute din nou dar eu îi plesnesc o palmă și îi prind gulerul cămășii, atingând misterioasa urmă.
— Evan, astea sunt urme de ruj, pata e în formă de buze! Evan, unde ai fost?
Lacrimile încep să-şi facă loc în ochii mei.
— Urma să ne căsătorim luna viitoare iar tu-mi faci una ca asta? De ce, Evan, de ce, ce nu ți-a mai plăcut la mine?
— Iubito, nu te-am înșelat îți jur! Poate este lăsată de tine dar eu îți spun că nu ți-aș face niciodată una ca asta!
— Minți, ți-am călcat cămaşa azi dimineață si nu era nici urmă de ruj iar eu astazi nici nu m-am machiat măcar, nu că ar conta pentru că nu ai fost acasă astăzi și de când ai venit ai stat în dormitor vorbind la telefon! Şi eu chiar credeam când îmi spuneai că mă iubeşti, uite în cine am avut încredere! Am avut încredere într-un om cu 2 fețe!
Lacrimile curg neîncetat, mă şterg la ochi cu dosul palmei şi cu demnitatea care mi-a mai ramas îl împing din drumul meu iar eu cobor scările alergand, nu mai voiam să locuiesc nici macar o secundă cu el aici. Îmi iau cheile de la maşină şi demarez în trombă mergand cu viteză spre firma pe care eu am înființat-o, voiam să mă liniştesc. Ajung, bag maşina în garaj şi mă dau jos intrând imediat în firmă, sperând că nu am fost văzută în lenjerie. Închid si urc rapid scările spre biroul meu. Cum am ajuns destinație trântesc uşa si ma preling pe ea plângand, cum a putut face aşa ceva? Mă gândesc la cum l-am cunoscut, cât de fericiți am fost în primii noştrii 3 ani de relatie şi cum s-a dus totul, absolut totul în numai treizeci de minute. Încep să suspin şi îmi simt ochii din ce în ce mai grei, mă ridic de jos și cu ultimele puteri mă duc la baie. Ajunsă în baie zăresc involuntar propria-mi reflexie în oglindă. Văd o femeie puternica dar totodată pierdută, înfrantă. O femeie ce a iubit prea mult dar n-a fost iubită la rândul ei.
Merg precum un robot mai aproape de oglindă și de chiuvetă și mă trezesc plângând din nou, de data asta eliminând toată durerea. Mă sprijin de chiuvetă și mă trag de păr, doare, dar nu mai contează nimic acum. Îmi arunc apă pe față și mai arunc o privire de data asta ștergându-mi lacrimile si oprindu-mă din plâns. Aici am pus stop inimii, voi lăsa timpul să o repare iar apoi nu o voi mai împrumuta nimănui. Voi lăsa ca asta să fie o lecție de unde am avut de învățat ceva.
