Pradatori de noapte

Capitolul 19. Alianță cu dușmanul

După o perioadă scurtă de pauză, datorată evenimentului nefast, porțile liceului s-au redeschis, dar nimic nu mai e la fel. Spring High pare un ocean de suferință. Parcă moartea Oliviei i-a distrus spiritul tineresc. Lumea e încă într-o stare de șoc.

În pauză mă așez undeva pe iarbă, singură. Nu mai pot cu insinuările lui Kimberly, deși le merit din plin. Deschid cartea de istorie și îmi propun să fiu atentă la fiecare cuvânt pe care îl citesc. Am nevoie de o distragere de la această realitate mult prea apăsătoare. La scurt timp cineva se așază lângă mine. Îmi ridic ochii din carte și rămân surprinsă.

-Acum ce mai vrei? o întreb pe Sheyla, care mă privește iar în felul acela.

-Am încercat să leg toate lucrurile, să îmi dau seama ce e așa special la tine. Voi apăreți în oraș, Roy e rănit de o săgeată, spune că nu știe cum s-a întâmplat asta, se vede pe ascuns cu tine, evadează în mod misterios din cușcă. Ai fost tu! Tu i-ai dat drumul! Nici să nu te prefaci că nu știi nimic!

-Roman ți-a spus? întreb extrem de îngrijorată.

-Ce?! Roman? L-am găsit dimineața în cușcă. Mi-a zis că Roy a scăpat cumva și l-a închis. Nu a menționat nimic de tine...cade pe gânduri.

-Sheyla, ce vrei de la mine?

-Am nevoie de ajutor! îmi spune.

Wow. La asta nu mă așteptam. Sheyla îmi cere mie ajutorul. Cred că nu am auzit bine.

-Ajutor? Cu ce? întreb extem de mirată.

-Cu Roy...Bunicul l-a închis. De data aceasta nu va mai primi o nouă șansă. Va fi judecat după legea haitei, iar asta înseamnă o singură sentință: moartea.

Pentru un moment, ceva în mine se cutremură, dar îmi revin.

-Sheyla, cred că ar trebui să pleci. O fată nevinovată a murit. Poate că cineva trebuie să facă dreptate. Nu puteți să ucideți oameni și apoi să vă plimbați liberi.

-Nu cred că m-ai înțeles foarte bine! Nu te-am rugat să mă ajuți. M-am exprimat greșit se pare. O să mă ajuți, fie că vrei, fie că nu. Acum câțiva ani, vânătorii au venit în oraș. Au făcut un adevărat măcel. Mi-am pierdut mama, iar Roy și-a pierdut ambii părinți. Eram doar copii și am rămas orfani. Dacă o să le zic că am găsit vânătorul din oraș, nu vrei să știi ce vei păți. Nu vei putea nici fugi. O să anunț orice haită pe care o cunosc. Cu toții sunt însetați de răzbunare. Fratele tău nu va scăpa nici el, poate nici unchiul bețiv...

-Știi ce? Gata cu amenințările. Nu îmi mai e teamă de tine. Nu știu cum crezi eu că te voi ajuta. Nu e ca și cum aș putea avea vreo influență asupra bunicului vostru. Plus de asta, nu voi ajuta la eliberarea unui...

Mă opresc și înghit în sec.

-Roy mi-a zis că nu a fost el, iar eu îl cred.

-Oh, serios?

-Nu m-ar minți, nu pe mine! Nu știi nimic despre el.

-Știu că a ucis-o pe Susan Collins. A recunoscut deja.

-Aceea a fost...o greșeală, un accident regretabil. De data asta, crede-mă nu a fost el. Dacă ceva i se întâmplă, nu vei scăpa nici tu cu viață! mă amenință din nou.

-Nu înțeleg. Ce vrei să fac eu?

-Te-am tot văzut cu fiul șerifului. Vreau să afli tot ce știe poliția. Pe cine suspectează, cu cine s-a văzut Olivia în ultima vreme. Vreau toate detaliile despre caz.

-Îmi pare rău, dar Alex și cu mine...nu mai suntem împreună.

-Și ce? Nu îmi pasă de dramele tale adolescentine. Găsește o cale să te apropii de el.

-Sheyla, fratele meu i-a văzut trupul. Era sfâșiat și nu de un animal.

-Din câte știu, ar putea fi chiar fratele tău criminalul și a inventat totul. Ce coincidență că tocmai el a găsit-o!

-Kay a fost acasă toată noaptea! M-am asigurat eu de asta. A fost unul din voi! Nu pot să cred că încerci să dai vina pe altcineva! mă revolt eu.

-Calmează-te! Nu exclud nicio variantă. Dacă a fost un vârcolac, atunci trebuie să fie sclifosita de Gaya.

-Gaya? Aia cine mai e?

-Fata care umblă cu Roman. A venit cu el pentru prima dată aici. Nu face parte din haita noastră și se afla pe un teritoriu necunoscut, singură, mulțumită ție, care l-ai închis pe Roman. Cum se face că în fiecare variantă posibilă, vina e a ta?

-Roman știe că îi suspectezi iubita?

-Știi ce? Tu ocupă-te de ce ți-am zis și lasă restul în seama mea. Avem timp până la următoarea lună plină.

-Procesul va fi când e lună plină? întreb curioasă.

-Un lup ar trebui să moară în adevărata lui formă ca să se unească cu luna care l-a creat.

În vocea lui Sheyla simt tristețe îmbinată cu disperare. O privesc și observ că ochii îi sunt umezi, dar nu dă drumul lacrimilor.

-Ce îi vor face lui Roy? întreb puțin bulversată de vestea aceasta.

-Va fi vânat și sfâșiat de propria lui haită.

Înghit în sec și nu mai spun nimic. Ceva în mine vrea să o creadă pe Sheyla. Îmi amintesc din nou de momentele când eram cu Roy. Cu siguranță avea mustrări de conștiință pentru ce i-a făcut lui Susan. Oare chiar nu a fost el cel care a sfâșiat-o pe Olivia? Gândul că acesta va fi ucis mă tulbură cumva și îmi crează o stare de neliniște din care nu mai pot să evadez.