Priceless things (Zerrie fanfiction)

Police,police,police

Am rămas în fața acelui geam,surprinşi de prezența echipajelor de poliție până când aceştia s-au îndreptat spre intrarea în facultate.

"Despărțirea!Acum!" le şoptesc celorlalți . "Jade,sună-l pe Niall şi du-te după el!Liam,Zayn fugiți în baia băieților şi asteptați momentul pentru a ieşi de aici!" le explic ,vizibil panicată.

"Păi şi tu?"  mă întreabă Zayn cu vocea tremurândă.

"Mă descurc !Plecați! " zic şi alerg către intrare .

În drum spre uşă îmi pun nişte ochelari de vedere,iau două cărți în brațe şi ,când să ies ,intră un polițist înalt,creț,cu un zâmbet absolut răpitor ,după el ,un altul ,şaten şi putin mai scunduț.

În spatele lor sunt urmați de alți 3 polițişti,mai în vârstă .

Îmi ridic privirea către băiatul creț,îi observ gropița ,care îl face absolut adorabil alături de acei ochi verzi..

Schimb privirea şi vreau să trec de ei ca să pot ieşi ,însă cineva mă apucă de mână şi mă răsuceşte .

Okay...
Calm ,Perrie,calm ...

Văd din nou acei ochi verzi pătrunzători că mă fixează şi aştept tăcută să văd ce vrea .

"Umm,nu vă supărați domnişoară ,căutăm şi noi cabinetul directorului . Ne puteţi ajuta? " spune gesticulând şi zâmbindu-mi convingător polițistul al cărui nume este Harry,conform uniformei sale .

"Perrie,nu te duce
Esti nouă,spune că nu ştii... nu..nu ... " îmi spun în gând ..însă ceva mā face să cred că voi afla mai multe dacă merg cu ei .

"Sigur ,pe aici! " spun mergând spre dreapta si rugându-mă în gând să fie pe aici ,pentru ca nu ştiam prea sigur unde era,ştiam doar ca l-am văzut o dată când eram în trecere .

"Domnişoară,nu vrem sa vă speriem,dar l-ați cunoscut pe Ryan Snow?Am înțeles ca aici studia şi,din păcate,cadavrul său a fost găsit la marginea oraşului .Din dovezile de la fața locului s-a constatat a fi un suicid,totuşi vrem să vorbim şi cu dorectorul . " îmi explică băiatul şaten,Louis,după inscripția de pe piept .

"O ,Doamne !Ryan mi-a fost coleg la un singur curs ! Nu eram foarte apropiați..Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat.." spun pe cel mai dulce ton al meu şi le arăt cabinetul directorului .

Ei îmi mulțumesc frumos ,aşa că mă îndrept spre ieşire.

Perrie: "Unde sunteți ?"
              Trimis la 13:36
Zayn: "Imediat ajungem acasă.Eşti ok?"
              Trimis la 13:36
Perrie: "Da,ajung şi eu imediat "
               Trimis la 13:37

Nu durează mult şi ajung acasă.
Le povestesc şi celorlalți tot ce am auzit .

"Deci ei cred ca e sinucidere." spuse Zayn tremurând . "E bine,nu-i aşa?"

"Nu şi dacă familia şi prietenii declară că nu era într-o depresie " şopteşte Liam.

"Ce o să facem ? Nu vreau la închisoare ! " se plânge Zayn şi pentru a mia oară în ultimele zile,regret că e implicat .

Se lăsase o linişte deplină,voiam să le propun să plecăm din nou,dar asta ar bătea şi mai mult la ochi ..

Distrugând liniştea aşternută,se aude un telefon sunând .
Ne uităm unii la alții şi ne dăm seama ca era al lui Niall..
Acesta îl ia şi priveşte ecranul:
"Număr privat"