PIPPI ȘOSEȚICA

Pippi se mută în Vila Villekulla

La marginea orașului mic, mititel, se afla o curte în paragină și, în curte, o casa veche. Acolo locuia Pippi Șosețica. Pippi avea 9 ani și locuia singură. Nu avea nici mamă, nici tată, dar asta nu era rău deloc, căci astfel nimeni n-o zorea la culcare taman când se distra pe cinste și nimeni n-o obliga să bea ulei de ricin când ea mai degrabă ar fi ronțăit caramele.
Pippi avusese,cândva, un tată pe care îl iubea foarte mult. Și avusese, de bună seamă și o mamă, dar trecuse atâta amar de vreme de atunci, că nu și-o putea aminti defel. Mama murise când Pippi era doar un copilaș care țipa în pătuț cât îl ține gura, de nu se putea apropia nimeni. Fata spunea ca mama era acum  în ceruri și o privea printr-o bortă în nori.
Pippi îi făcea de multe ori cu mâna și-i spunea:
-Nu-ți face griji! Mă descurc eu!
Dar pe tata nu-l uitase Pippi. Era căpitan pe-o corabie și naviga pe mări, iar Pippi călătorise cu el până când fusese aruncat peste bord de o furtună și dispăruse fără urmă în valuri. Însa Pippi era cât se poate de sigură că avea sa se întoarcă într-o bună zi. Nu credea că s-ar fi putut îneca, ci era convinsă că plutise pe ape pâna la malul unei insule locuite de oameni, cu pielea ca abanosul, unde ajunsese rege și se plimba încolo și-ncoace cât era ziua de lungă, cu o coroană de aur pe cap👑
-Mama-i înger si tata-i rege! N-are nimeni așa părinți! obișnuia Pippi sa se laude. Și, de-ndată ce-și construiește tata corabia, vine să mă ia și-o să fiu prințesă!!! Hei-Hop, să vezi atunci distracție!
Tatăl lui Pippi cumpărase casa cea dărăpănată, din grădina părăginită, în urmă cu mulți ani. Se gândise că acolo avea sa-și petreacă bătrânețile, îmoreuna cu  Pippi, când nu va mai avea putere sa navigheze pe mări. Dar pe urmă se întâmplase nenorocirea, fusese înghițit de furtună așa că Pippi plecase să-l aștepte acasă, la Villa Villekulla. Așa se numea casa. Era gata mobilată și aranjată, Pippi nu trebuia decât sa se mute când poftea. Așa că într-o frumoasă seara de vară, fata își luă rămas-bun de la marinarii de pe corabia tatălui ei. Tuturor le era draga Pippi, iar fețița ținea și ea mult la ei:
-Rămas-bun băieți! le spuse Pippi și-i pupa frumos pe frunte, pe fiecare în parte. Nu va faceți griji pentru mine! Ma descurc eu!
Două lucruri luă Pippi cu ea de pe corabie. O maimuțică pe nume Musiu Nilsson, le care o primise de la tatăl ei, si o valiză mare plina cu galbeni. Înșiruiți pe punte marinarii se uită lung după fetiță, până dispăru în zare. Pippi se îndepărta cu pași apăsați, fără sa întoarca măcar odată privirea...
-Nemaipomenit copil! spuse unul dintre marinari , ștergându-și o lacrima, dupa ce Pippi se făcuse nevăzută.
Avea dreptate. Pippi era un copil cu adevărat nemaipomenit.
Lângă Villa Villekulla erau o alta curte si o altă casă. În casa aceea locuiau o mamă, un tată si doi copii drăguți, un băiat si o fată. Pe băiat îl chema Tommy, iar pe fetiță, Annika.
Erau 2 copii tare cuminți și ascultători.👨👩
Tommy nu-și rodea niciodata unghiile si facea întotdeauna ce zicea mama. Annika nu se lua la ceartă când nu i se făcea pe plac și arăta întotdeauna îngrijit în rochițele ei de bumbac bine călcate, pe care era mereu atentă sa nu le murdărească.Tommy și Annika se jucau frumos în împreună, în gradină, dar își doriseră de multe ori un prieten de joacă. Pe vremea când Pippi călătorea cu tatăl ei, obișnuiau sa se uite printre ulucile gardului Vilei Villekulla și să ofteze:
-Ce păcat că nu stă nimeni acolo! Ce bine ar fi să se mute cineva care are copii!
În acea frumoasă după-amiază de vară, când Pippi trecu pentru prima oară pragul Vilei Villekulla, Tommy și Annika nu erau acasă. Erau plecați pentru o săptămână la bunica, așa ca habar nu aveau ca se mutase cineva în casa vecină.
A doua zi după ce se întorseseră acasă, ieșiră la poartă și se uitasera pe stradă, dar nici prin cap nu le trecea că acum aveau o prietenă de joacă atât de aproape. Și, cum tot stăteau ei așa și se gandeau ce să facă, întrebându-se dacă avea să se întâmple ceva frumos în ziua aceea sau dacă avea să fie o zi dintre acelea plictisitoare, când nu le venea  nici o idee, poarta Vile Villekulla se deschise și, de după ea, o fetiță. Cea mai ciudată fetiță pe care Tommy și Annika o văsuseră vreodată! 😊🙈

Cam atât si cu acest capitol🙈...
Nu uitați de vot și de comm dacă v-a plăcut😊
Mâine voi scrie al-|| lea capitol...
Va pup byee✋🙌😘