=9=

293 42 3
                                    

    Cum era de așteptat, Rei nu i-a mai spus nimic altceva, iar Rin n-a mai zis nimic altceva.

    Băiatul cu ochelari, ce-i drept, regreta că nu i-a mai spus nimic, dar nu voia să-i zică fix acum, după trei ore. Nu voia să pară un obsedat sau ceva.

    Deși ar fi sperat să-i fi spus măcar care din cei doi băieţi este. Să-i spună că celălalt din poză, blondul cu părul prins în clamă, îi era doar prieten, coleg de clasă. Să-i spună că altă poză mai bună n-avea și că-și cere scuze...

   — Prea complicat... Bombăni băiatul ca apoi să lase telefonul jos, clipă-n care a și început să sune.

    Rei n-a mai stat pe gânduri, ci a apucat imediat telefonul, răspunzând apelului, deși nu știa cine putea fi. Totuși în adâncul lui știa cine este - spera să fie el.

   — Hei, bunucule. Dar ce bine arăţi, mrrr~ Începu Rin discuţia, Rei înroșind ușor la faţă.

   — Nici măcar nu știi care din cei doi sunt eu...

   — La pariu că ești tipul cu ochelari în mână?

E doar un pervers //RinRei fanfiction//Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum