Pradatori de noapte

Capitolul 15. Singurătate

Zilele trec extrem de lent atunci când nu ai nimic care să îți ocupe timpul. De la despărțirea de Alex, totul se mișcă cu încetinitorul. Am întrat într-o rutină sufocantă: trezit, școală, acasă, teme, somn. Kay a încercat de mai multe ori să mă anime cumva. La început a insitat să afle de la mine motivul despărțirii deoarece Alex nu îi comentase nimic. Apoi, mă lăsase în pace pentru o vreme. Nici cu Kimberly nu am mai vorbit de la acel episod. Sincer, preferam să evit pe toată lumea. Acum eu eram cea antisocială, iar Kay cel înconjurat de prieteni. Nu aș fi crezut așa ceva. Roy mă evitase și el. Poate că așa e mai bine. Probabil e conștient de pericolul la care mă supune când se află în preajma mea. Defapt, nu cred că mai e conștient de ceva. De fiecare dată când l-am zărit pe la școală se afla într-o stare demnă de milă: ori era beat, ori fuma ori se certa cu Sheyla. Nici măcar aceste conflicte din familia Woodbery nu îmi mai stârneau curiozitatea. Sunt un simplu trup fără suflet care hoinărește pe niște drumuri ce nu duc nicăieri. Întreaga mea existență și-a pierdut rostul în această lume atât de seacă.

-Ridică-te, ieșim! întră Kay la mine în cameră, într-o după-amiază însorită.

-Unde? Kay, nu am niciun chef de ieșit!

-Cine ți-a zis că ai de ales? Haide! Ne întâlnim cu Olivia și restul în centru. E o mică sărbătoare în oraș.

-Wow, Olivia și restul. Mulțumesc, dar prefer să învăț! îi spun fără chef.

Se așează lângă mine pe pat.

-Lexi, nu știu ce e în sufletul tău, dar viața merge înainte. Trebuie să îți revi cumva. A trecut deja destul timp de la despărțire. Alex sunt sigur că nu va avea nimic împotrivă să vii și tu. Kim m-a întrebat de tine și cred că îi lipsește prietenia voastră. Nici nu știu de ce v-ați îndepărtat, dar sunt sigur că a fost un motiv prostesc.

-Kay, aia sunt prietenii tăi. Sunt singură și nu am nevoie de mila nimănui. Mi-e bine așa. Sunt sigură că Olivia nici nu mă suportă.

-Greșești! îmi spune. Olivia nu e cum credeam la început. O să te surprindă și pe tine. În spatele acelei măști de fată superficială, se ascunde o ființă încredibilă, o fată sensibilă, bună la suflet. Lexi, sunt îndrăgostit de ea. Nu am mai simțit asta niciodată pentru vreo fată. Vreau să îi dai și tu o șansă.

Observ o sclipire în ochii lui Kay atunci când vorbește de Olivia. Întregul chip i se luminează doar la rostirea numelui ei. Kay e fericit, așa cum nu l-am mai văzut vreodată. Nu pot să îi umbresc această fericire. Nu pot să îi preocup mintea cu îngrijorarea pentru mine.

-Bine! rostesc și încerc să zâmbesc.

Mă îmbrățișază cu căldură.

Îmbrac o rochiță albă pentru a masca cumva întunericul din sufletul meu. Orașul e mai vesel decât de obicei. Fericirea radiază în aer. Muzica răsună pe fiecare străduță, iar centrul orașului e plin de oameni care asistă la o scenetă de teatru în aer liber. Kimberly era și ea un personaj: o domniță îmbrăcată în straie medievale. Olivia mă îmbrățișează, probabil că o rugase Kay. Alex mă salută doar, încercând să îmi transmită indiferență. Îl înțeleg. I-am rănit orgoliul și nu merit un altfel de tratament. O așteptăm pe Kim și decidem apoi să mergem la barul lui Holly pentru o băutură răcoroasă. Au subiectele lor de discuții, iar eu nu mă implic. Prefer să rămân doar de decor. Kimberly doar mă salută sec și nu încearcă deloc să pornească o conversație cu mine. Probabil că fratele meu mințise când mi-a spus că aceasta a întrebat de mine pentru a mă convinge să ies din casă.

-Și, totuși, de ce v-ați despărțit voi doi? se trezește Olivia întrebând din senin, uitându-se către mine și Alex.

-Asta ar tebui să o întrebi pe ea! rostește Alex, după care se ridică. Kay, masa e liberă. Ce spui de o tura?