Zona 51

Capitolul patru : Plânge despărțirea noastră ( part II )

Capitolul patru : Plânge despărțirea noastră  ( II )

Denis mi-a făcut cinste cu câteva pahare, dar a trebuit să-i promit că-l las să dormă cu mine la cămin, nici o problemă. Amândoi eram prinși de euforie, era al naibi de bine să revăd un chip vechi și prietenos. 

- Și cum mai merg treburile pe acasă ?

A dat din umeri, de parcă nu ar fi vecinu meu și dirijorul corului de tineret de la mănăstire. Mi-a povestit că mama a început să facă prăjituri pentru fiecare duminică, nu doar la ocazii speciale, tata e tot la fel, nu s-a schimbat și nici nu o va face. 

Nu am mai ascultat restul povestirii pentru că am început să-mi plimb privirea prin club. Îl putea zării pe Momo, deși el nu știa că sunt acolo, am fost atent. Stătea de vorbă cu un băiat, era unul din bobocii ce vor începe din toamnă, am înțeles că proful de mate avea să-i fie mentor. Nu înțeleg de ce mă deranjează. Până la urmă eu am rupt relația, nu eu trebuie să sufăr. 

- Mergem ?

Am ridicat din umeri și, după ce am terminat de băut, l-am urmat spre ieșire. Eu credeam că merg normal, dar se pare că am făcut zece metri în cinci minute. Mă mișcam ca o bunicuță și îmi era greață. 

Spre încântarea mea Denis era cu mașina. Am urcat lângă roșcat și am pornit spre cămine. A trebuit să oprească de vreo două ori pentru că eu simțeam nevoia să-mi golesc stomacul, dar am ajuns într-un final. 

__________________________

Când m-am trezit am simțit un gust amar în gură, mă durea capul și îmi era frig. M-am ridicat în capul oaselor privind în jur. Mă durea capul și m-am chinuit puțin până am reușit să-mi amintesc ce am făcut astă noapte. Am simțit o mână pe piciorul meu gol, iar lângă mine era...

- Denis ?!

Am țipat suprins și șocat în același timp reușit să-l fac pe tânăr să tresară și să mă privească agitat. Ce am făcut ? De ce eram dezbrăcat ? Doar nu... Nu, nu, nu ! Nu se poate. 

- Ce țipi așa, vreau să mai dorm .

S-a întors cu spatele la mine trăgând toată pătura peste el, eu rămânând dezbrăcat. M-am ridicat agitat, dar am fost ușurat atunci când am realizat că nu simțeam nimic. Când o făceam cu Momo mă durea ușor fundul, nu cred că o are Denis așa de mică încât să nu simt. Am clătinat din cap alungându-mi gândurile. 

______________________

Jess a intrat în clasă fiind încântată să-l găsească pe profesorul de matematică acolo. Stăteam la catedră corectând lucrările celor din ultimul an. Nu și-a ridicat privirea spre fată deși i-a simțit prezența.

- Cu ce te pot ajuta...Jess ?

După ce și-a ridicat capul și a întâlnit privirea îndurerată a fetei a știut exact despre ce este vorba. Numele blondului îi zbura prin minte, spera doar că este bine. 

- E vorba de Andrian, nu știu ce să mai fac cu el. Bea într-una, umblă cu tot felul de persone ciudate, sunt foarte îngrijorată. 

Avea lacrimi în ochii și părea cu adevărat disperată, iar astă îl îngrozea pe brunet. Chiar dacă nu dorea să arate își făcea griji petru elevul său, pentru fostul său iubit. Încă simțea ceva pentru el, și acel sentiment nu-l lăsa deloc în pace. 

- Uite, vorbește cu el. Dacă nu rezolvi nimic mă anunți luni, bine ?

I-a întins un șervețel fetei, iar după ce aceasta a aprobat s-a scuzat și a ieșit din clasă. Se îndrepta spre o ședință. Unul dintre profesori avea o problemă și asta dădea peste cap probele. 

Când a fost sigură că brunetul nu mai e pe aproape a aruncat șervețelul rânjând. Și-a scos pudra din geantă refăcându-și machiajul. 

- Ești un geniu, Jess. 

Și-a zâmbit reflexiei din oglindă apoi a mers la cursul de actorie. 

_______________________________

Am vrut să aduc noul capitol aseară, dar nu am reușit, erau ceva lucrări pe Wattpad, cred . 

Sper să vă placă, în poză e Jess .