Fantomele nu au prea multă substanța. Ele nu sunt compuse decât din amintiri și suflet. In vârful unuia dintre tunurile rotunde ale castelului SeptTours, Emily Mather își lipi o mâna diafana de locul acela din mijlocul pieptului pe care, chiar și acum, și-l simțea ingreunat de teama.
O sa devină vreodată mai ușor? Vocea, ca și restul ființei ei, ii era aproape imperceptibilă. Sa veghezi? Sa aștepți? Sa știi?
Din câte am observat eu, nu, răspunse scurt Philippe de Clermont. Stătea cocoțat pe undeva prin apropiere și isi cerceta propriile degete transparente. Dintre toate lucrurile care-i displaceau la starea lui de fantoma(neputința de o atinge pe soția sa, Ysabeau, lipsa mirosurilor sau a gusturilor, faptul ca nu avea mușchi pentru o lupta cu pumnii), invizibilitatea era prima pe lista. Ii amintea in permanenta cât de neînsemnat devenise.
Chipul lui Emily se posomori, iar Philippe se blestema in gând. De la moartea ei, vrăjitoarea ii ținuse mereu tovarasie, injumatatindui singuratatea.
Ce fusese in capul lui de latrase la ea ca la o slujnica?
Poate ca o sa fie mai ușor când n-o sa mai aibă nevoie de noi, zise Philippe pe un ton mai blând. O fi fost el o fantoma mai experimentata,însă Emily era cea care înțelegea metafizica situației lor. Lucrurile care i le spuse vrăjitoarea contrazicea tot ce știa el despre lumea de apoi. Philippe credea ca ființele vii ii văd pe morți tocmai pentru ca au nevoie de ceva din partea lor: sprijin, iertare, răzbunare. Emily insistase ca acestea nu erau decât mituri omenești și ca, abia atunci când viii se linișteau și își vedeau de viața mai departe, morții puteau sa le apăra. Informația aceasta făcuse ca neputința lui Ysabeau de a-l observa sa fie oarecum mai ușor de suportat~dar nu cu mult.
~Abia aștept sa văd reacția lui Em. O sa fie tare surprinsă!
Vocea calda, de contralto, a Dianei se înaltă pana spre creneluri.
Diana și Matthew, rostira Emily și Philippe la unison, privind in jos către curtea prețuita ce înconjura castelul.
Acolo, zise Philippe, arătând spre alee. Chiar și mort avea ochi de vampir, mai ageri decât ai oricărui om. Pe deasupra, era încă mai chipeș decât ar fi trebuit, cu umeri lui lati si rânjetul drăcos. Cu acestea din urma se întoarse și privi pe Emily, cand nu se putu abține sa nu zâmbească la rândul ei. Formează un cuplu frumos, nu-i așa? Uite cât de mult sa schimbat fiul meu!
Trecerea vremii n-ar fi trebuit sa-i afecteze pe vampiri, prin urmare Emilysr așteaptă sa vadă același par negru, atât de negru, încât capătă sclipiri albăstrui, aceiași ochi schimbători, verzi-cenuși, reci și distanți precum marea pe timp de iarna, aceeași piele palida și aceeași gura mare. Dar, așa cum ii sugerase Philippe, existau câteva diferențe subtile.Matthew avea parul mai scut și își lăsase barba, ce îl făcea sa para mai periculos, asemenea unui pirat. Lui Emily i se taie răsuflarea.
Matthew e cumva mai... mare?
Este! L-am îngrășat cât timp el și Diana au fost aici in 1590. Cărțile îl încuiaseră. Avea nevoie sa se bata mai mult și sa citească mai putin. Philippe susținuse întotdeauna ca prea multă educație strica. Matthew era dovada lui vie.
Și Diana arată altfel. Ii seamănă mai mult mamei, cu parul ei lung, arămiu, zise Em, observând cea mai mare evidentă schimbată la nepoata sa.
Daiana se împiedica de o piatra din pavaj, și Matthew întinse imediat mâna sa o susțină. Altădată, Emily văzuse in obiceiul lui de a se învârti neîncetat in jurul Dianei un semn al firii lui peste măsura de protectoare, specifica vampirilor. Acum cu perspicacitatea unei fantome, își dădea seama ca tendința aceasta provenea fin capacitatea lui supra naturală de a remarca orice schimbare in expresia Dianei, orice modificare de dispozitie, orice urma de oboseala sau de foame. Astăzi, totuși, grija lui Matthew părea chiar mai concentrata, mai acută.
Nu numai parul Dianei sa schimbat. Pe chipul lui Philippe se citea uimirea. Poarta un copil - copilul lui Matthew.
Ok...
Deci sper ca va plăcut!
Voi publica cel de al doilea capitol la minim 10 voturi și 5 comentarii!!
