Dragă străine,
Te-am iubit încă din primele clipe în care ne-am cunoscut. Am iubit personalitatea ta, mentalitatea ta, chipul tău blând, ochii tăi, surâsul tău de copil ce mă dezarma. Micuțul meu univers. Eram conștientă că m-am dus dracului, știam că nu voi trece niciodată peste o asemenea iubire. Dar tot uitându-mă la tine, deodată privirile noastre s-au întâlnit și nu s-au mai putut părăsii clipe lungi. Când eram cu tine. Eram fericită. De fapt, fericită e puțin spus. Nu-mi trebuia nimic și nu aveam nevoie de nimeni. Te iubeam cum nu te iubise nimeni până atunci. Întotdeauna vei exista, vei fii acel EL al meu pentru care voi scrie veșnic. Acel EL la care mă voi gândi înainte să adorm. Acel EL care m-a făcut să ating cerul cu vârful degetelor, iar apoi, de nicăieri, m-a aruncat înapoi cu picioarele pe pământ. Acel EL pentru care inima-mi bătea gata să-mi spargă toracele. Acel EL la care nu aș fi renunțat pentru nimic în lume. Și chiar și când spun că te-am uitat, mint. Mă mint. Ești încă aici, în inima mea, doar că, m-am obișnuit. M-am obișnuit să nu te am, m-am obișnuit cu dorul. Încă doare. Și o să doară mult timp. Mi se pare o eternitate.
Te-am așteptat. Am crezut că te vei întoarce. Am crezut în vorbele tale fade, în acel „nu pot trăi fără tine" . Acum mă întreb dacă vei mai veni vreodată. Dar nu o să crezi cât de mult ai însemnat pentru mine, până când nu vei respira aer îmbibat în dor. Dacă m-ai fi lăsat, te-aș fi iubit în continuare cum nu ar fi făcut-o nimeni vreodată,pentru că există o singură dragoste adevărată și o mie de încercări. Și cu toate astea. În mine încă te găsești pe tine. Într-un loc mic, dar sigur.
Cu multă dragoste, iubirea ta
pierdută.
