Azi,16 .01.2089. Este ziua mea. Am implinit in sfarsit 91 de ani. Ma ridic incet din asternuturile albe si ma uit in oglina. Cat de mul m-am putut schimba.Acum sunt doar o simpla fiinta care nu va mai rezista prea mult prin aceste meleaguri. Ma asez usor pe balansuarul din fata casei unde imi servesc de obicei ceaiul. Sunt singură. Soțul meu a muri cand aveam 70 de ani. A fost sufletul meu ,iar o data cu moartea lui sufletul meu a plecat cu el. Acum numar minutele si secundele pana il voi revedea . Oare cum ne-am intalnit ?. O , da! Imi amintesc asa de clar , e ca si cum s-ar fi intamplat ieri . Era o zi ploioasa de 16 aprilie. Eram o tanara frumoasa de 25 de ani care era jurnalista . Ma grabeam spre serviciu , alergand pe trotuarul incis , cand un tanar frumus , saten cu ochii de un verde smarald s-a ciocnit de mine . Parca un curent trecuse prin mine si stiam ca la fel simtea si el deoarece se uita la mine cu niste ochi atat de calzi si patrunzatori incat am uitat de mine si m-a inchitit in universul lui. A fost dragoste la prima vedere. Ne-am.intalnit apoi din ce in ce mai des , iar dragostea noastra crestea din ce in ce mai mult pana intr-o zi cand s-a hotarat sa ne casatorim . A fost cea mai frumoasa zi din viata mea. Acum lacrimi mi se scurg pe obrajii imbatraniti de atata amar de vreme. L-am iubit si m-a iubit enorm. Ma ridic suspinand de pe balansoar si intru in casa. Totul pare asa de vechi , ca si cum as fi fost aici de decenii asteptandu-l sa reapara. Obosesc foarte repede , asa ca ma asez pe scaunul din bucatarie si imi trag sufletul . Dar ceva nu este bine , nu mai pot respira si incetul cu incetul somnul vesnic ma acapareaza. Ma ridic usor de pe iarba moale care imi gadila talpile si ma plimb pe o pajiste mirifica in care totul este perfect . Un mic parau se aude in apropiere si cand imi vad reflexia raman surprinsa de tanara ce mi se arata . Sunt eu, doar ca mult mai tanara . Parul saten imi curge in valuri peste umeri ,iar ochii de un caprui intens starlucesc ca stelele. Imi aud numele in departare. Oare cine e ? Langa un copac inflorit sta un baiat de varsta mea care imi striga mereu numele. Ma aproprii si incetul cu incetul lacrimile isi fac loc printre pțoape si incep sa strig de bucurie . El este. Ma asteapta , ma striga . Imediat cum am ajuns m-a cuprins cu corpul lui musculos si m-a prin in capcana saruturilor sale . "Ce dor mi-a fost de tine, iubito! Te-am asteptat atat de mult si iata ca acum putem fi mereu impreuna ". Da!Am fost eliberata din temnita corpului pamantesc ,iar acum sufletul meu si-a regasit perechea .
