Dramatic Lovedrunks

Prolog

- Tu nu intelegi ca nu mai poti continua asa? Rezolva treaba asta, pana nu o fac eu. Pentru ca daca o sa o fac eu, crede-ma, nu o sa-l mai vezi niciodata! spuse mama calm de pe canapeaua maro din micutul, dar modernul living, in timp ce ma privea ingrijorata, dar dur in acelasi timp. Numai ea putea sa exprime atatea stari deodata.

- Nu, mama. Te rog inceteaza, o sa fac eu ceva in privinta asta, am spus cu un nod in gat, masandu-mi tamplele in speranta ca o sa se mai dizolve cate ceva din migrena nenorocita pe care o am dupa fiecare cearta.

- Bine, Naty, dar te avertizez: urmatoarea data cand te raneste, o sa am o discutie serioasa cu el si familia lui.

- Okay...am spus, renuntand la orice alt comentariu si dorindu-mi numai sa ajung in camera si sa ma trantesc in pat, in linistea si singuratatea mea. Mai sunt 10 minute pana ajunge Harry la mine, ca sa "vorbim". Asa m-am saturat de toate discutiile, care din punctul lui de vedere ne rezolva problemele.

Poate. Dar ranile deschise si grav infectate din sufletul meu nu sunt nici pe departe inchise...vreodata.

Nu. Nu mai pot si nici nu mai vreau. Nu mai rezist, am nevoie sa ma scufund tot mai adanc, gandeam in timp ce siroaie fierbinti de lacrimi amare se prelingeau pe obrajii trasi din cauza lipsei de mancare din ultima vreme.

De ce el ? Dintre toti, de ce el?... Nu credeam ca pot sa iubesc cu atata intensitate pe cineva care ma poate rani in halul asta, atat fizic cat si psihic. Il urasc, sincer, il urasc. Dar, in acelasi timp, este viciul meu, mai puternic decat toate celelalte.

Simt cum nevoia de o tigara imi patrunde trupul si incep sa nu mai respir bine. Devin nerabdatoare cand ma gandesc ca in cateva minute voi putea inhala fumul nociv, dar mangaietor, al tigarii.

...

- Buna. spuse Harry, privindu-ma rece si incruntat, ca dupa fiecare cearta.

Am dat din cap si am murmurat un "mda, buna si tie", dupa care am luat-o inainte, catre parc.

- Poate ma si astepti, il aud pe Harry in spatele meu. Nici nu mi-am dat seama cand am luat-o in fata, nu mai suport rautatea de care da dovada.

- Poate nu te-am vazut, raspund sec. Cel mai mare defect al meu este absenta subtilitatii. Niciodata nu pot sa diminuez conflictele, reusesc doar sa le amplific prin replicile de acest gen.

Odata ajunsi la locul nostru, pe o banca de pe cea mai alaturata si necirculata alee, presiunea isi face loc intre noi, la fel si migrena care chiar speram sa dispara, insa evident, in prezenta lui am toate simptomele unui om cu probleme de furie si anxietate. Dupa ce caut bricheta 10 minute prin geanta, Harry imi intrerupe gandurile:

- Poftim, imi aprinde tigara si imi atinge mana in treacat, cu un zambet stramb care, de altfel, dispare rapid.

Ok, e prea liniste... Nu imi place. E ca un fel de liniste dinaintea furtunii, si pot sa spun un singur lucru: urasc furtunile, mai ales ca la noi vin cu tunete si muulte fulgere. Pe alee trece un cuplu indragostit si zambaret. Eu de ce nu pot sa am asta?...

- Deci, ma intrerupe Harry din gandurile mele prostesti inca o data. Oh, o sa fie "distractiv".

- Sa auzim.