^Trei, doi, unu...Motor! ^ Se aude de pe platourile mari de filmare, ce cred că nouă ne sunt destul de cunoscute, adică cine nu a auzit de Hollywood?... Așa mă gândeam și eu.
^Nu poți să îl săruți?!? Pentru Dumnezeu!!! E doar un rol! Te plătesc să joci rolul ăsta, nu mă interesează pretențiile tale! M-am făcut înțeles?^ Țipă cât se poate de tare regizorul la Christa, cântăreața ce interpretează rolul principal.
Nu suportă să i se ordone ce să facă, mai ales că nu poate să sărute pe oricine, așa la comandă. Ea crede cu toată ființa ei că sărutul este unul dintre cele mai sacre lucruri, acesta e și motivul pentru care nu vrea să își dăruiască unul din săruturi colegului ei de platou, Bryan Brown, un cunoscut actor și cântăreț, care de altfel e și foarte șarmant.
Pe platou să află și scenarista, o fată simplă, deșteaptă și foarte frumoasă, care văzând că ^strălucita^ actriță se eschivează pentru un amarât de sărut merege pe lângă ea: ^Fi atentă aici și bagă la cap, draguțo!^ Continuând să meargă cu pași apasați și hotărâți, ajunge la Bryan și își apropie buzele fară ezitare de ale lui, iar sub ochii metalici ai camerelor de filmat, avură un sărut, vorba aia, ca-n filme! Apoi deschide ochii și se uită fix în ai lui. El este înmărmurit și cupris într-o vrajă, iar Bonnie îi rânji și cu aceiași pași cu care a venit se și întoarce unde îi e locul. Rgizorul rămâne uimit de tupeul pe care îi are tânăra scenaristă și i se adresează Christei: ^Dacă vrei să te mai plimbi prin lumina reflectoarelor astea, ar fi bine să mai înveți câte ceva de la ea(arată spre Bonnie). Hai să-i dăm drumul!^ Reîncep filmările care sunt întrerupte de mult așteptata pauză de masă.
Pe lângă bufet se învărtesc mai toți incluusiv Bonnie. Lângă ea vine, fără a o privi, ci plimbându-și ochii prin gustările de pe masă, Bryan: ^Nu știam că avem asemenea fete tupeiste în echipa din umbră^ ,dar fata nu se lasă mai prejos și îi dă replică: ^ Da? Păi nici eu nu știam că există un actor care joacă într-un film romantic și este surprins că este sărutat.^-Zâmbi și ridică din sprincene la el în timp ce o privea cu coada ochilui, apoi pleacă. ^Stai! Bonnie? Ăsta este numele tău, nu?^ O opri el. ^ Nu ești sigur de numele celei care ți-a scris scenariul pe care îl joci. Draguț.^
Și așa mai trece încă o zi pe platoul de fimari. Bonnie se pregătește să plece, când apare Bryan: ^Hei, ai terminat?^
^După cum se vede, cam toți am terminat.^-Bonnie-
^Da...Ăăă..vrei să te conduc până acasă? Sunt cu mașina și ai ajunge mai repede.^-Bryan-
^Mersi, chiar ar fi okay, dar doar de data asta.^ -Îi răspunde ea zâmbind.
Cei doi se urcă în mașină, iar el pornește radioul. Excluzând muzica din cadru, domnește o liniște penibilă. Gândurile celor doi devin din ce în ce mai întortocheate, vrând amandoi să spună ceva, dar parcă o mantă de timiditate îi oprește. Din locul în care se aflau cu mașina, Bonnie observă niște luminițe colorate mai îndepărtare, iar ceva acolo parcă ar semăna cu o roată mare dintr-un parc de distracții, atunci ea spuse: ^Uite acolo! Ahh...de când eram foarte mică am încetat să mai merg la bâlciuri. Obișnuiam să merg cu tata...^ Bryan se uită blând la ea, apoi aceasta adaugă: ^Nu este așa că este minunată priveliștea către el?^...
Ajungând la o intersecție, tânărul actor, evită strada pe care i-o indicase scenarista, pentru a o duce acasă.
^Trebuia să o luăm pe strada asta!^
^Mai întâi avem o treabă de rezolvat, iar apoi promit să te duc cât de repede pot acasă^
^ Ce treabă? Of...sunt obosită, poți te rog să te grăbești?^
^ Ai să vezi, ai rabdareee...șii uite am și ajuns!^
^ Dar, dar aici este carnavalul...haide înapoi!^
^ Nici vorbă! Ai spus că nu ai mai fost de mult aici, ăsta este un moment bun să te mai relaxezi și tu puțin! -Îi zțmbește larg și îi întinde mâna- Te rog?^
^ Doar de data asta!^ - Se dă jos din mașină și se pregătește să trântească ușa-Ultimul la intrare, e dator cu o vată pe băăăăț^
Se întrecură, iar Bonnie îi rămâne datoare cu o vată pe băț. Se dau în carusel, trag la țintă, lovesc cu ciocanul...se poartă de parcă ar fi niște copii ce se cunosc de-o viață și au ieșit la joacă împreună. Își mai iau două mere glazurate și merg să se dea în roată. Pornește, iar aceasta se oprește când ei sunt sus de tot, de parcă ar fi fost o întamplare dintr-o carte. Acaparați de peisaj, de magie și de cântecul inimilor lor, se pierd unul în ochi celuilalt, în timp ce Bryan cu o mână o mângâie ușor pe față, atingându-i ușor buzele cu degetele lui reci, fără să își rupă legătura privirii, apoi ușor buzele lor se ating și își dăruiesc o ^clipă sacră^.
Coborînd de acolo, se țin de mână...totul s-a întâmplat atât de repede, încât nu le venea să creadă, că până mai ieri se cunoșteau doar din priviri. La un momentdat, Bryan o îi spune:
