Trecutul...chiar conteaza??

Cum ai putut?

Tot căutând în padure, Mikaela se pierde. Obosită fiind, se așază la umbra si oftează,iar în depărtare se ivește o silueta.

M: Ah!Toby!Unde ai fost..--

Atunci ochii Mikaelei se măriră la tabloul macabru din fata ei. Yukine îl târa pe Toby după el, Toby fiind grav rănit. Yukine îl aruncă pe băiat către Mikaela, spatele acestuia lovind trunchiul copacului. Mikaela căzu in genunchi lângă Toby, îmbrățișându-l strâns, plângând.

M:Cum ai putut face așa ceva?!
Y: Stătea ascuns și plângea. Când l-am întrebat ce are a răspuns că te iubeste foarte mult. Așa că l-am rezolvat.

Calmul din vocea băiatului blond o înnebunea pe Mika, iar fata lui lipsită de emoții și pătată se sânge o făcea să se întrebe cine era adevăratul Yukine.

M:Te urăsc! Te urăsc! Criminalule! Deci era adevărat! Tu mi-ai ucis părinții!

Atunci Yukine se pauză, privea goala fiind inundată de lacrimi fierbinți. Mikaela se ridică și îl ia pe Toby de un sold, înfășurandu-i mana in jurul gatului ei. Aceasta încet pornește spre conac, tremurând si lăsându-l pe Yukine în urmă. 15 minute mai târziu,Toby era bandajat si dormea liniștit în camera lui. Mikaela privea în gol în timp ce lacrimile nu îi încetau.

S: Uite..stiu ca e greu să înțelegi.. Dar Yukine a pierdut multe pentru tine-

M:Si eu am pierdut multe din cauza lui. Tu știai că el mi-a ucis părinții?

S: ...Da.. știam.

M:Deci numai eu aflu tot ultima..

S: Mikaela-

M:Merg la Toby.

Aceasta mârâi si se grăbise în camera băiatului, închizând-o încet, apoi aceasta o încuie. Lasandu-se pe ușă, Mikaela plângea isteric. Între timp, o voce slabă se auzea din direcția lui Toby.

T: Mikaela?

M: Toby!

Imediat, Mikaela era lângă Toby, ținându-i mâna strâns și sărutându-i capul.

M: Iarta-ma..

T:Dar nu e vina ta . Nu te mai întrista, te rog

M: Pot să.. dorm aici?

T: bineînțeles că da..

M: Mulțumesc mult..

Mika șopti, întinzându-se lângă Toby, îmbrățișându-l cu grijă, curând adormind ambii.