Un sarut la miezul noptii

Sfioasa

Distanta tot mai mare ma facea sa cred ca totusi nu visez. Priveam in departare si vedeam cum orasul si casa mea imi dispar din priviri. Drumul pana la aeroport dura o vesnicie si simteam ca sunt abandonata. Sentimentul de singuratate pune iar stapanire pe mine si ma controleaza. De la moartea mamei nu am putut sa nu simt ca sunt singura. Nu conta cate farse faceam sau cati prieteni aveam, depresia punea stapanire pe mine in cele mai multe momente. Noaptea stateam intinsa cu orele gandindu-ma ca poate undeva ceva extraordinar se va intampla si ma voi trezi iar la viata. Zambetul mi-a devenit o masca, oameni aveau nevoie sa-l vada, sa stie ca sunt puternica.

Dupa un zbor de 3 ore si mai mult de 12 ore nedormita eram de-a dreptul obosita. Complet epuizata, singura si cu spiritul frant intr-un oras necunoscut....da, doar mie putea sa mi se intample. Acest gand ma facut sa zambesc. Desigur nu a durat mult deoarece mi-am dat seama ca habar nu am cum sa ajung la Amy. Era deja trecut de 10 seara si nu vreau sa ma gandesc sa o deranjez acum. Cel mai bine ar fi sa astept pana maine la scoala. Voi sta la un hotel si maine cand ma voi duce sa imi iau orarul si sa-mi incep cosmarul numit noua scoala, o voi cauta si voi pleca la ea acasa direct de la scoala. Cred ca va fi asa fericita sa ma vada. Vederea fetei cu parul verde imi lumina gandurile si nerabdare puse iar stapanire pe mine.

-Scuza-ti-ma, este prea tarziu sa ma cazez? As dori daca se poate o camera simpla pentru 2 noptii.

Puteam observa privirea ciudata a receptinistei care ma privea cu ochii aproape adormiti. Probabil se gandea cum o fata de varsta mea vrea sa stea aici si mai ales de ce sunt singura. Dar desigur a preferat sa nu puna intrebari. Slava Domnului pentru profesionalism.

-Da avem una libera si desi este tarziu sunt sigura ca putem sa ne descurcam. Va rugam sa semnati aici si sa-mi lasati actul de identitate.

Dupa 20 de minute eram stabilita in camera. Una foarte mica dar frumos amenajata si foarte curat. Apreciez asta, sunt o maniaca a curateniei si urasc cand oameni nu le pasa de igiena.

Imi simteam corpul moale si stiam ca e cazul sa fac un dus rapid si sa ma bag la somn pentru ca nu voi rezista mult pana va veni vremea sa fac o vizita pe taramul viselor. Am decis ca de vreme ce sunt prea obosita pot sari peste cina in seara asta.

Somnul ma luat rapid.

Un zgomot puternic ma trezit si ma speriat. O injuratura mi-a scapat in minte, blestemand nenorocita aia de alarma. Dar stiam ca e cazul sa ma grabesc la scoala. Nu pot intazia in prima zi si in plus sunt nerabdatoare sa o vad pe micuta mea Amy.

Dupa aproximativ o ora de asteptari in cabinetul secretariatului cineva vine in sfarsit si ma intampina.

-Buna ziua, imi spune intinzand o mana butacanoasa, sunt Eliana Steve. Tu trebuie sa fii noua eleva, asa-i?

Priveam la femeia inalta cu barul blond si ma intrebam cum poate fi cineva atat de masiv si inspaimantator. Desigur pentru un barbat era normal, bine poate un pic exagerat de mare, chiar foarte mare, dar ca femeie era dea dreptul oribil. Am decis sa o numesc Hulk, nu pentru ca ar fi masiva, da recunosc si asta este unul dintre motive, dar dupa privire imi spune ca vrea sa ma manance. Si asta nu e amuzant. Puteam observa ca am intrerupt ceva si ca putin ii pasa ca sunt aici si vrea sa dispar din birou cat mai repede.

-Da eu sunt. Nikoleta David este numele meu.

-Da da...ista e orarul, sunt sigura ca poti sa-ti gasesti singura clasele.

-Ma scuzati as vrea sa va intreb despre o eleva care invata aici. Numele este Amy Rose. Imi puteti spune unde as putea sa o gasesc?

-Draga nu sunt birou de informatii. Nu stau sa o urmaresc pe Amy Rose a ta si nu ma intereseaza unde este momentan.

Da era un morman de dulceata.

Cu asta mi-am dat seama ca vrea sa incheie conversatia, asa ca nu mi-am batut capul sa incerc sa aflu mai multe. Amy mi-a spus ca are multi prieteni aici asa ca sunt sigura ca probabil cineva va stii unde este. Voi alege calea ce-a simpla si voi intreba o fata.

Mi-am dat seama ca intarzii la a doua ora, din moment ce pe prima am pierdut-o datorita lui Hulk. Ahh...economie...te rog omora-ma. Ma pricep de minune sa cheltui bani, dar habar nu am cum sa-i economisesc. Plus ca tot ce tine de finante ma plictiseste enorm.

Am observat ca nu este nimeni pe hol asa ca mi-am dat seama ca trebuie sa ma grabesc asa ca am luat-o la fuga.

Ce dracu? M-am lovit de un perete? Dupa cateva secunde de amorteala mi-am dat seama ca foile si cartile mele sunt toate pe jos. Pe toate acadelele din lume, de ce mie? M-am aplecat sa-mi strang lucrurile cand mi-am dat seama ca cineva se apleaca cu mine. Ce potarnichea ma-sii?

Nu , nu saliva...inchide gura ca intra musca. Te rog nu te mai uita la el. Dar ochii si mintea nu ma ascultau. Ochii mei se plimbau pe corpul lui si fata lui care erau de-a dreptul superbe. El era superb. Fata rea Nikoleta. M-am plesnit mental singura si desigur, rosie ca sfecla si sfioasa am luat restul cartilor din mana lui si am disparut. Ce dracu? Eu sfioasa? Nuuu, obosita in mod sigur, nu stiu ce sa mai cred. Da asta e sigur.

Intr-un final am gasit clasa si din fericire desi am intaziat putin proful a fost mai mult decat dragut si nu mi-a facut nimic. Doar ma pus sa fac cunostinta si sa sa iau loc. Am cautat-o cu privirea pe Amy dar ea nu era. Probabil este la alta ora. Am profitat de situatie si intorcandu-ma la fata din spatele meu am decis sa o intreb daca o cunoste pe Amy.

-Scuza-ma stii cumva unde o pot gasi pe Amy?

Cu vocea soptita imi spune:

-Care  Amy?

-Cum dracu care Amy? Amy Rose.

-Tocilara? De unde sa stiu eu? Nu ma intereseaza.

Tocilara? Intodeauna a fost inteligenta dar nu stiam ca este tocmai o tocilara. Poate fata doar o uraste, caz in care ii sparg fata in pauza, dar ar fi bine sa fiu sigura asa ca ma decid sa o intreb pe cea care sta in fata mea. Curios lucru si acesta imi spune la fel, dar ea mi-a dat mai multe detalii. Se pare ca "ciudata cu parul verde" nu are nici un prieten si nimeni nu vrea sa vorbeasca cu ea. Toti se feresc de ea ca ciuma. Desi cred ca exagereaza extraordinar nu pot sa nu ma intreb oare e un strop de adevar aici? Dar gandurile imi sunt deranjate de o voce masculina puternica.

-Nu ma intereseaza Sergiu. Ia loc si incerca sa fi atent. Nu imi mai intazia la ore.

-Dar am o problema chiar trebuie sa plec.

-Nu ma intereseaza. Stai jos.

Am ridicat privirea ca pot obseva mai bine pe elevul care se certa cu proful si am ramas socata. Era chiar baiatul dragut de mai devreme. In momentul acela aproape ca am uitat ca eu o caut pe Amy. Care Amy? Ceeee? Nu, inceteaza nu mai saliva. Rea Nikoleta, fata rea.

Mi-a intanit privirea si am putut zari adevarata ingrijorare in ochii lui dar si un mic zambet atunci cand ma obsevat. Dar nu am apucat sa-l analizez mai mult deoarece a deschis usa cu putere si aproape tipand a spus:

-E o urgenta. Imi pare rau trebuie sa plec chiar daca nu-mi da-ti voie.

Si dus a fost. Sergiu. Sergiu. Ceeee? NU NU NU.

Orele nu au durat mult. Nimeni nu a vorbit cu mine sau macar sa ma intrebe daca sunt noua aici. Le-am vazut privirile curioase dar parca aveam o pancarda pe care scria "NU TE APROPIA, MUSC". Nu am vazut-o pe Amy toata ziua, dar o fata cu ochelari mi-a spus ca a vazut-o plecand mai devreme, asa ca ma dedus ca a plecat acasa. Si am aflat ca o porecleau "ciudata cu parul verde". Daca aflu cine i-a pus porecla asta ii rup beregata. Nu sunt o persoana violenta...serios.

Am decis ca cel mai bine este sa ii explic o parte din situatia mea lui Hulk, poate asa imi va da adresa si diseara sunt la ea.

Dupa lungi proteste, negocieri, incercari de mituiri si complimente Hulk a decis ca cea mai usoara cale de a scapa de mine este sa-mi dea ceea ce vreau.

In drum sprea hotel am decis ca cel mai bine este ca astazi sa ma odihnesc, si maine sa ma duc la cumparaturi....o fata are nevoie de haine noi, iar dupa aceea sa ma duc in sfarsit la Amy. Pana la urma o zi in plus si in minus nu conteaza acum ca am adresa ei.