Răsuflul aspru de septembrie trimite un fior rece pământului adormit. Dealul cețos se ivește în zare printre copacii bătrâni ai pădurii. Frunzele veștede se desprind ușor într-un zbor final pe care îl dansează frumos. Mă întreb dacă acestea sunt deja moarte sau încă mai au o fărâmă de viață în ele. Mă întreb dacă eu mai am vreo șansă sau totul se va termina aici. Mi s-ar părea trist să sfârșesc precum o frunză gălbenită de timp, care a trecut prin toate etapele existenței și acum își caută liniștea în așternutul de sub picioarele mele. Privirea lui Alpha e mai crudă decât suflarea rece de afară și decât orice am văzut vreodată.
-Deci, ai câstigat! rostește Roy, încercând să nu arate deloc îngrijorare.
-Desigur! Roger nu a avut nicio șansă. L-am doborât rapid! râde acesta.
Îmi dau seama că multora din cei adunați, nu prea le convine acest nou Alpha, dar nu au ce face. Cu toate acestea, fețele lor nu pot fi ascunse. Steve vine apoi spre mine. Asta nu e de bine. Fac un pas înapoi.
-Lupul cel nou...dupa ce am câștigat lupta, am dat strigătul de chemare. Tu nu ai apărut. De ce?
Inima începe să îmi bată mai accelerat. Nu știu ce să răspund la asta. Adevărul nu e unul tocmai fericit pentru mine.
-Pentru că nu a fost liberă. S-a închis în peștera de la lacuri! salvează Roy situația sau, cel puțin, încearcă.
-Hmm...serios? râde straniu. De ce ar face asta?
-Nu am vrut să rănesc pe nimeni...rostesc hotărâtă.
Ăsta e un adevăr. Steve mă privește suspicios. Nu sunt sigură că mă crede.
-Știi ce se întâmplă cu lupii închiși? Nu putem avea un lup nebun prin Springtown. Acum ești o membră a haitei. La următoarea lună vei alerga liberă împreună cu restul. S-a înțeles?
-Vrei să zici că o accepți? se miră Roy, dar și ceilalți adunați.
-Nu sunt mulțumit de asta, dar legământul a fost făcut. Legile sunt legi.
Steve continuă să mă privească suspect și nu îmi place deloc zâmbetul pe care îl afișează. Sigur are ceva gânduri ascunse. Bunătatea nu e ceva care să îl caracterizeze.
-Mi-ar plăcea să plec acasă acum! rostesc. Școala a început și lumea și-a dat seama deja că lipsesc. Nu vrem încă o dispariție în oraș, nu-i așa?
-Desigur! Ești liberă până la următoarea lună! rânjește Steve.
Roy nu stă deloc pe gânduri și mă ia de mână. Pornim prin pădure. Ajungem la proprietatea Woodbery și ne urcăm pe motor. Eu încerc să pun cap la cap lucrurile.
-Roy, știe! Alpha...rostesc eu.
-Ce anume?
-Știe că sunt un lup alb. Nu m-a crezut, sunt sigură de asta. Am văzut cum mă privea.
-Dacă ar fi știut, crede-mă, nu te lăsa să pleci.
-E Alpha acum. Mi-ai zis că, pe lângă putere, primește și înțelepciune. Primește toate cunoștințele despre vârcolaci. Bunicul tău a știut...
-Nu te îngrijora. Doar pentru că e Alpha, asta nu înseamnă că știe despre tine.
-Chiar dacă nu știe, va afla la următoarea lună. Nu mai pot rămâne aici. Unde voi merge?
Lacrimi încep să îmi încețoșeze privirea.
-Până atunci mai avem timp. Ne vom gândi la ceva! mă calmează Roy.
CITEȘTI
Pradatori de noapte
Werewolf''Unele umbre sunt atât de întunecate încât, punând lumină asupra lor, se întunecă și mai mult.'' Viața lui Lexi și a fratelui său se va schimba radical atunci când, ramânând orfani, ajung să locuiască cu un unchi despre care nu știau mai nimic. N...
