Miraculos: Viața Contra Răului

Capitolul XXIII

Perspectiva Adrien

Am făcut-o să spună și asta!

- Plec, prințesa mea! Mă grăbesc...

- Bine, motănaș! Pa!

Plec grăbit înspre tunelul meu. Ajung în cameră, mă trântesc în pat și adorm instantaneu, detransformâdu-mă.

Perspectiva Marinette

E o nouă zi de școală. Eu mă bucur că totul s-a terminat cu bine la petrecerea Alyei. Mă bucur că Adrien e bine și chiar mă iubește! Yeeey! A spus asta în mod real, chiar dacă Alya a apelat la extreme😑😑😑.

- Tikki, e o nouă zi de școală!

- Da! În ultima perioadă te trezești mereu la timp!

- Cu Adrien și Motan Noir în gând e mult mai simplu! Of, Tikki, băieții ăștia mi-au întors și mintea și inima pe dos!

- Hai, Marinette, pregătește-te că ai școală!

- Bine, bine, acum! Dar...cum te-a vindecat Motan Noir? Acum vreau un răspuns concret...

- Vai, Marinette, e atât de târziu! Să mergem!

Atunci, kwamii-ul meu să vârăște în geanta mea.

Perspectiva Adrien

Mă trezesc de dimineață fericit că tata m-a lăsat să merg din nou la școală.

- Bună dimineața, Nathalie! Bună dimineața, tată! spun eu coborând sprinten scările.

- Bună dimineața, fiule! De ce ești așa de grăbit? E abia 7!

- Da...dar abia aștept să ajung la școală!

- Nu înțeleg ce e cu tine azi, dar vreau să îți reamintesc că azi ai ședință foto la Turnul Eiffel!

- Nu am uitat! Ne vedem după ce vii de la școală!

Sunt întradevăr atât de fericit! Mi-a fost dor de școală!

Perspectiva Marinette

Ajung la școală foarte îngândurată. Mă gândesc doar la Tikki și Motan Noir. Între timp, în clasă, intră și Adrien.

- Bună, Marinette!

- Slaut...Adrien...vreo să zic salut, Adrien!

Mai gândesc ce legătură are putea avea Motan Noir cu însănătoșirea lui Tikki. Maestrul a dispărut deja, deci nu știu ce să mai cred. Să fie Motan Noir un ucenic? Na...asta nu se poate!

Toată ziua trece gândindu-mă la asta.

Perspectiva Adrien

Eu chiar am devenit un maestru adevărat! Am vindecat-o pe Tikki.

- Marinette, vrei să ieșim acum la un suc?

- Nu știu...am teme de făcut...dar nu pot nici să refuz!

- Hai, că și așa am terminat mai repede azi pentru că nu a venit profesoara de chimie! Te rog!

- Bine...dar nu voi sta mult!

- Nici eu nu pot!

Atunci, ieșim împreună din școală, îndreptându-ne înspre Turnul Eiffel.

- Marinette! Te iubesc, chiar dacă e posibil ca tu să nu mă crezi!

- Bine...te cred! Și eu te iubesc!

- Uite! Vom lua de aici suc!

Intrăm la magazin și luăm suc. Mă îndreptam înspre Turnul Eiffel pentru că aveam ședință foto acolo.

- Și...ce face Tikki?

- Eu sunt bine, Adrien! Tu ce faci? a spus micuța făptură ieșind din gentuța fetei.

- Și eu sunt aproximativ bine! Marinette, azi nu ești ocupată deloc! Cel puțin...nu ne-a dat teme la școală. Motan Noir ar vrea să vă întâlniți la Turnul Eiffel la miezul nopții.

- Motan Noir?! Și de ce mă inviți tu în locul lui?

- Aaa...eu sunt prieten foarte bun cu el... El e foarte ocupat și m-a rugat să te invit eu.

- Bine. Spune-i că accept. Dar...cum să vin.... în costumul de Buburuză sau ca Marinette?

- Buburuză. Nu vrea să dați de bănuit.

- Bine.

Perspectiva Marinette

Atunci, mă îndrept înspre casă, dar nu înainte de a-i da lui Adrien un pupic scurt pe obraz, el rostind instantaneu.

- Mulțumesc pentru tot, Adrien!

Perspectiva Adrien

După ce Marinette îmi dă un pupic pe obraz, dă să plece. Atunci, o prind de brațul ei stâng și o întorc înspre mine.

- Aveai de gând să pleci fără ca și eu să apuc să îmi iau rămas bun?

Atunci, îmi apropii buzele de ale ei, noi formând un sărut foarte pasional. Dar, acesta nu durează mult, deoarece alarma telefonului meu îmi arăta că în 58 de secunde am ședință foto.

- Cu bine, Adrien!

Atunci, fug înspre Turnul Eiffel cu viteza luminii.

Ajuns acolo, mă ascund după una din boxele uriașe, scoțându-l pe Plagg.

- Poftim! Ia niște brânză!

- Mersi, Adrien!

Atunci, el înfulecă brânza rapid, intrând la loc în geaca lui.

Merg și ies destul de bine în întreaga ședință foto. Dar, la finalul acesteia, se aude o bubuitură. Merg în spatele boxei și mă transform.

De îndată ce am ajuns la Luvru, căci acolo de auzise bubuitura, am dat și peste Buburuza, și peste akumatizat.

- Da-ți-mi miraculoșii voștri și vă voi cruța!

- Serios?! De ce toți akumatizații spun același lucru? Bubu, vezi ceasul ăla? Cred că acolo e demonul akuma.

- Bine! Talisman!

Buburuza mea primește un ciocan.

- Hai să batem niște cuie, Bugaboo!

Bubu se uita în jur și găsește soluția.

- Asta vom și face. Motan Noir, panoul!

- Înțeles! Gheara felinei!

Distrug panoul, akumatizatul căzând în plasa noastră. Bubu a mea îl deposedează și aduce totul la normal.

- Sper că ți-a zis Adrien că te aștept la miezul nopții la Turnul Eiffel.

- Da.

- Vei veni?

- Da.

- Mulțumesc! Acum, du-te ți se descarcă miraculosul.

Cred că e cel mai monoton capitol pe care l-am scris în viața mea. Dar...cred că inspirația are alte planuri cu capitolele viitoare. Vă pup!