În zbor căzut
Înger mutilat
De durere înfrânt
Tot însângerat.
De-abia rostind niste cuvinte
Aparent simple,dar dor
Printre catacombe sfinte
Șoptind ajutor...
Sunt imperfectă și ciobită
Sunt un om, sunt terminată
Asfixiată și orbită
Tot însângerată...
Sunt două mâini și-un suflet
Sunt o acceptare și două greșeli
Sunt o inimă tristă și două artere
Care nu te mai caută,dar inca te-așteaptă,știind că le-nșeli.
Îngerul încă nu mi-l știu
Dar pot cu ochii-nchiși să-l recunosc
Din coșmarul meu pustiu
Îngropat în flori de mosc.
Nu-l cunosc,dar știu cum e
Atunci când nu mi-e frică
Când toată lumea se blochează
Și-o ia in palma-i mică.
Nu-l știu,dar mă prefac știindu-l
Mă prefac că-l caut și că-l chem
Mă prefac că nu-l iubesc, dar totuși iubindu-l,
Nu l-aș dezmierda, de n-aș știi să-l blestem.
Nu fug, dar stau ascunsă
În spatele necunoscut al memoriei "ieri"
Încercând să urc,dar nu se poate însă
Sunt dezechilibrată de simple adieri...
Și tot nu l-am văzut
Dar sper că va știi să mă aleagă
Căci eu din "ieri", "azi" am făcut
Și-atunci va merge,
Ce n-a știut să meargă....
