Noul Coleg

Un vechi prieten

Am iesit cu el din mall lasand-o singura pe Kami. Aceasta nu s-a suparat pentru ca stia care este situatia dintre noi doi.
Am ales sa mergem pe o alee de lângă mall. Unde eram doar noi și câteva zgomote făcute de mașinile ce treceau pe strada.
-Uite, înțeleg ca te-am rănit,îmi pare nespus de rau...*spuse Jimin cu o voce tremuranda*
-Chiar dacă as vrea sa te iert, acum nu pot. A durut prea mult pentru a trece tot cu vederea
-Nu am spus sa treci cu vederea, sau sa uiți ce s a întâmplat și s o luam de la capăt. Nu ți as cere niciodată asta. Vreau doar sa ma ierți, sa ma lași sa fiu lângă tine, acum. Sa te sprijin...
In capul meu era un haos total. Voiam atât de mult sa îl iert. Voiam sa ii s-ar in brațe, sa ii spun cât de mult mi a lipsit in tot acest timp. Dar de ce? El m a rănit. Trebuie sa îl las pe el acum sa își dea seama cât rau mi a făcut. As vrea sa plâng, dar nu vreau sa ii arat cât de mult ma doare...
Ma opresc brusc, ma așez in fata lui. Îl privesc in ochi. Ma apropii ușor de el și îl iau in brațe. Parca e o îmbrățișare de adio, deși nu asta as vrea sa fie. Ma doare. Simt cum sufletul mi se rupe in mii de bucăți o data cu îmbrățisarea aceasta. Ma trag înapoi, iar el ma privește lung și îmi înțelege decizia. Pot vedea in privirea lui cât de rau ii pare.
Ma duc înapoi spre mall ca sa ma întâlnesc cu Kami. Tot ce vreau e sa o iau și sa mergem acasă.

Ajungem in fata casei mele.
-Kami, poți te rog sa vi sa stai cu mine azi? Am nevoie de sprijinul tău
-Normal ca vin. *ma ia in brațe și simt cum o lacrima îmi curge pe fata*

Intram in casa. Cu gândul sa facem girls night. Ma duc in bucatarie și cotrobăi prin dulape ca sa iau toate snacksurile și toate ciocolatiile ce le am in casa. Le duc in living. Kami este așezată pe canapea acoperită cu o pătura subțire. A pregătit deja un film. Ma bucur enorm ca îmi e alături acum. Chiar aveam nevoie de asta.

Uitandu-ne la film, adormim amândouă fiind obosite de la atâta plimbat prin magazine. Dimineața suntem trezite de telefonul lui Kami. Ne trezim, deși n am vrea. Ne uitam cine suna si tresarim. Era G-Dragon. Kami raspunde grabita.
-Alo?!
-Buna, Kami. Ce faci?
-Sunt la Mya, acum ne am trezit, tu?
-Acum am ajuns in oraș... ma gândeam ca poate puteți ieși afara. Sa stam la o poveste scurta pana îmi găsesc un loc in care sa stau.
-Ăăă* Kami se uita la mine cu privirea ei de " ce zici mergem?". Dau aprobator din cap*. Da venim. Ne vedem in parcul de lângă casa Myei?
-Da, e perfect. Ne vedem!
-Bine. Pa! *inchide fără a mai lasă loc de altele, destul se socata de acest telefon și cuprinsă de emoții ca va trebui sa îl vedem după atât timp*

După 30 de minute de emoții și multe gânduri la ce o sa facem când îl vom vedea, iesim in parcul de lângă casa mea. El stătea pe banca. Se uita la noi cum venim. Se ridica și se apropie spre noi. Ne oprim și ne uitam la el și el la noi.
-Abia așteptam sa va văd! Spune el încrezător și plin de bucurie. *Vine și ne ia in brațe pe fiecare*
- Și noi abia așteptam sa te vedem, a trecut ceva timp *Spun eu uitându-ma in ochii lui. Ii apare un zâmbet larg pe fata*
Ne așezăm pe banca și începem sa povestim. La un moment dat ajunge discuția la mine și Jimin...
-Și v ati despărțit? *Spuse el după ce i s a povestit totul de către Kami*
-Da, acum încerc sa îmi adun gândurile pentru a putea sa l iert ca m a lăsat așa...
-Dar te ai gândit ca nu te a lăsat? Poate pur și simplu a fost ocupat cu debutul. Eu cred ca ar trebui măcar sa încerci sa îl ierți pana la urma urmei...*spuse G-Dragon parca supărat ca încă țin la Jimin și ma afectează așa mult despărțirea noastra*
Știu ca m-a plăcut atunci când am început sa ținem mai mult legătura... Dar el era plăcut de Kami pe atunci, nu puteam sa fac absolut nimic...

Timpul a trecut destul de repede, iar eu realizez ca deja trecuseră 3 ore de când povesteam. Știu ca avem multe de recuperat, dar as vrea sa merg acasă.
-Kami, eu ar trebui sa plec. Îmi pare rau ca plec așa, dar vreau sa merg acasă...
-Bine, eu mai rămân cu G-Dragon sa povestim.
-Bine, ne auzim mai târziu.* ma aplec sa o iau in brate*
G-Dragon se uita la mine cu o privire imploratoare, parca nu voia sa plec încă. Însă nu voiam sa mai rămân. Ma aplec sa îl iau in brate și îmi iau rămas bun.
-Ne mai auzim. Poate mai iesim intr-o zi *ii spun eu*
-Fi sigura ca o sa ne mai vedem *imi spune el cu un zâmbet siret pe fata*
M am uitat la el cu o privire nedumerită. M am întors fără sa mai spun ceva și am plecat spre casa.

Intru in casa și închid usa, abia așteptând sa urc in camera mea și sa plâng... O data ajunsă in camera, nu apuc sa ma pun in pat și cineva suna la usa. Cobor fără nicio speranța de a fi cineva anume. Deschid usa, iar in fata mea era un băiat al cărui fata era acoperită de un buchet mare de flori. A dat florile la o parte și am rămas uimita. Era...