Si cum imi faceam eu drum spre bodega mea preferata unde se serveste rachiu de pufoaica tras de trei ori, imi fac avant prin tronsoanele unde mireasma urinei si bocancilor de piele folositi iti inunda narile si iti epileaza magic parul din nas, durerea de ficati incepe sa fie mai neobisnuita ca inainte, acum simteam intepaturi combinate cu o durere si un sentiment ca imi cade o bucata de ficat pe marginea pelvisului.
Am ignorat ca de fiecare data aceasta problema, doar un betiv slab are probleme cu ficatul, nu voiam ca tovarasii mei de la carciuma sa rada de mine, imi era frica ca doamna Ecaterina de la bar o sa imi seveasca doar cidrulet de mere. Ce sunt eu? Un alcoolic ocazional? Un "Nu, frate, eu beau din cand in cand"? Nu! Eram un betiv notoriu care merge beat, gandeste beat, conduce beat, bea beat. Ce imi pasa mie daca mor? Si ce daca mor? Eu si mort is beat.
Ajungand la carciuma, sesizez o incaierare intre doi mosi parliti impartindu-si pumni si injuraturi de mama, dracu sa-i ia. Trec pe langa ei si imi salut tovarasul de pahar, Grigorita. El era un personaj misterios, spontan, dur, un fel de Antonio Banderas al halbelor de bere. Abia asteptam sa-i dau un gat de rachiu, nu mai bausem de acum 3 ore, iti dai seama? 3 ore! Am avut niste treaba, am fost la socru-miu sa-i dam o tabla si sa imi povesteasca ce fecea el cand era sef la CAP. Bosorog smintit. Nu prea aveam ce sa beau acolo, avea ceva visinata si o demi-seaca. Mi se face greata doar cand ma gandesc.
YOU ARE READING
Documentele postume ale unui bolnav de ciroza
HumorCand ciroza te paleste, doar rachiul o opreste
