Sunt aici pentru un motiv

Capitolul 5

An Na intră pe ușa secției de poliție. Nu se trezise prea bine în dimineața asta, simțind o durere în ceafă care îi persista, enervând-o. Hae Chul era așezat pe scaunul din fața biroului lui departament și părea concentrat pe ceva de pe computer. Nu era nimic nou. Puștiul ăsta chiar își dădea interesul.

- Hae Chul, ceva nou? zise ea, trântindu-se pe scaun.

- Noona, numai eu sunt în echipă de mă strigi mereu de cum intri aici? se rățoi acesta, supărat că fusese întrerupt.

- Poate pentru că ești juniorul meu preferat?! An Na îi făcu cu ochiul.

- An Na, nu e amuzant să începi cu lingușelile de dimineață, îi răspunse acesta, întorcându-se către birou.

- Hae Chul, tocmai mi-ai spus An Na? râse ea. Credeam că nu îmi știi numele, de când îmi tot zici Noona! Ce e nou? continuă ea, ignorându-i privirea mustrătoare.

- Nimic.

- Nimic? N-a venit rezultatul pentru amprente?

- Nu.

- Cine e responsabil de înregistrările CCTV din fața market-ului?

- Lee Jung Ki.

- Și unde e?

- Probabil a ieșit cu Na Ra.

- Unde?

- De unde să știu eu? Probabil au mers împreună să mănânce. Ceea ce o să fac și eu, zise Hae Chul, ridicându-se și luându-și telefonul de lângă tastatură. Nu vii?

- Nu. Vreau să verific ceva.

- Ok.

An Na se postă în fața computerului lui Jung Ki și intră în folderul cu înregistrările CCTV. Se așeză comfortabil și apăsă pe butonul de Play. Nimic interesant nu se arătase încă. Aceeași cetățeni care mergeau de la market acasă și de acasă la market. Scena se petrecuse în fața unui market deschis non-stop și aici era cea mai mare ciudățenie. Cum de nimeni nu observase ceea ce se petrecuse? Toți oamenii care fuseseră întrebați dădeau din cap a negație și spuneau ca nu observaseră nimic nelalocul lui în ziua aceea sau poate refuzau să recunoască. Posibilități erau nenumărate.

Ca detectiv, era dificil. Mai ales când căutai declarațiile martorilor. Trebuia să poți să fii în stare să deosebești ceea ce e adevărat de ceea ce e fals. Dar, timpul este întotdeauna cel mai bun profesor. Odată cu trecerea lui, capeți experiență.

Oftând, An Na își sprijini bărbia pe palme. Chiar nimic nou? Se pare că trebuia să mai lase la o parte îndoiala. Îndoiala că dacă nu verifică, ceilalți nu fac o treabă perfectă, așa cum ar face-o ea. Să aibă puțin mai multă încredere în ceilalți. Știa că era un defect de profesie, dar totuși o echipă se baza pe încredere.

Privirea îi fu atrasă de ceva ce nu observase până acum. În colțul din dreapta sus, pe ecran apăru o mașină. Era un SsangYong Korando, de culoare roșie. Pe parbrizul lui, în interiorul mașinii, clipea beculețul de la o cameră video. BINGO! Asta era. Se uită la ora la care fusese parcat. 16:46 PM, cu o zi înainte de răpirea fetiței. Rulă rapid înainte până când acesta nu mai apăru. Ultima dată când a fost înregistrat pe CCTV a fost ora 08:23 AM, la o zi după răpirea fetiței. Asta însemna că există o înregistrare și pe acea camera a Ssangyong-ului, din alt unghi, ceea ce ar putea oferi informații în plus. Trebuia să contacteze proprietarul neeaparat. Luă numărul mașinii și-l introduse în baza de date a poliției.