Documentele postume ale unui bolnav de ciroza

Lacrimi

Cu 4 zile in urma tatal prietenului meu a incetat din viata, indureratul cortegiu isi plange sotul, tatal, fiul, unchiul, prietenul. Am vrut sa fiu alaturi de amicul meu fiind prezent la capela, aducand o coroana de flori drept omagiu. Cu toate acestea eu am avut un motiv bine intemeiat de a participa la acest trist eveniment. Daca nu v-ati dat seama pana cum e vorba de bautura. Da, bautura. As parea un nenorocit ca profit de momentele triste din viata unora doar ca sa merg sa beau, dar asta e adevarul. Am ajuns la capela si acolo se varsau multe lacrimi, eu voiam doar sa mi se verse in pahar Lacrima lui Ovidiu, vin bun. Ma gasesc cu prietenul meu si ma invita sa-l vad pe defunct, mintea imi statea doar la alcool ce-i drept, dar nu puteam sa cer, nu ma lasa inima. Pana cand maica-sa ne-a servit cu un vin rosu asezat intr-o sticla de borsec. Avea un gust dulce, bun, nu avea nevoie de apa sau ceva, era bun exact asa! Nici nu am stat pe ganduri si mi-am pus in pahar "Hai ca imi pun si eu doar un pahar, poate ma mai incalzeste, ca afara e un frig!
" zic eu, prietenul meu stia ca nu pot sa beau doar un pahar. Nu stiu cum dar in 3 ore m-am trezit undeva pe afara, habar n-am ce s-a intamplat. Imi verific telefonul si constat ca aveam un mesaj, era de la respectivul prieten si zicea cam asa "Esti un vagabond, ai baut ca un porc 5 sticle de vin in doua ore si ai inceput sa canti melodii de la Nicu Paleru in capela, stiind bine ca tata a murit de ciroza, nu vreau sa te mai vad in veci!" Si uite asa inca o zi din viata mea...

"La mormant eu nu vreau lacrimi, lacrimi omenesti,

Numai una singurica, vin de odobesti,

La mormant eu nu vreau lacrimi, iar la parastas

Sa se imbete toata lumea si sa pice in nas"