Trăind printre stele

Pentru o secunda

Unele lucruri se întâmplă în cel mai neobisnuit fel . Nu le putem controla , dar sunt ceea ce ne fac sa devenim cine suntem azi .
C

Thoma :

M-am trezit mai obosit decât eram înainte să mă culc . Aud lătratul vivid a lui Chaki , câinele meu . Ceva nu mă lasă să mă dau jos din pat , însă nici nu mai pot să dorm . Îmi ridic telefonul de pe noptieră pentru a vedea cât e ora . E 10:30 . Nu-mi aduc aminte exact ce se petrecuse azi-noapte , dar nici nu ma obosesc sa-mi aduc. Tot ce știu e ca azi e vineri și e inca vacanta .

Cobor pentru a lua micul-de-jun și o aud pe maica-mea cum fredonează o melodie veche de la radio. Casablanca de Bertie Higgins. E melodia ei preferată.

Când ajung in bucătarie , încep să-mi prepar un sendviș . Mama mă observă , dar își continuă treaba , uitându-se la mine pe ascuns . Urmează sa ma întrebe ceva :

- La ce oră ai ajuns azi-noapte , Thoma ?

- Bună întrebare .

Mama ma priveste la inceput nervoasa , dar după oftează , realizând ca nu are rost sa-și piardă vremea cu mine . Nu am fost niciodată ce și-au dorit oamenii de la mine sa fiu . Sau cel puțin ce mi-am dorit eu sa fiu .

După ce mănânc , decid sa fac o plimbare sa scap de mahmureala . Afara ploaia măruntă îmi limpezește gândurile . Observ pustietatea cartierului care din cauza vremii ma face sa cred ca sunt singura persoana de aici .

Viața mea a fost mereu o viața simpla . Nu îmi place sa o văd grea , și nu îmi place sa îmi plâng de mila . Imi vad de treaba mea , iau note medii si sper sa intru intr-o facultate decenta ca mai apoi sa pot lucra de preferabil intr-un domeniu artistic . Nu m-am hotarat inca unde as vrea sa aplic , dar presupun ca nu e graba . Am doar 17 ani .

Aud o sirena din depărtare . Zumzetul mașinilor si aerul de după ploaie sunt unele dintre lucrurile mele preferate . Un tânăr pe bicicleta trece pe langa mine si se opreste brusc langa semafor . Realizez ca il cunosc . E Otis .

Acesta se da jos de pe bicicleta si se îndreaptă inspre mine .

- Thoma , omul meu ! striga Otis ca si cum nu ne-am fi vazut de 15 ani

- Hey , Otis , ce faci ?

- Grozav . Minunat chiar . Dar nu la fel de minunat ca seara trecuta , daca stii ce spun .

- Mda , legat de asta , ce s-a intamplat seara trecuta ?

Otis baga o față mirata . Mai mirata ca mama cand ii spun ca am facut curat .

- Frate , nu mai stii ? Nimic ? Ah , i-am spus lui Billy sa nu insiste sa-ti dea ...

- Sa-mi dea ce ?

Semaforul se face verde .

- Ugh , scuze Thoma , tre' sa plec , am antrenament de la 17:00. Ne auzim !

Si fara s sa mai zica ceva se evapora in depărtare .

Nu stiam ce se petrecuse seara trecuta . Dar chiar si asa nu ma puteam lasa îngrijorat de ceva ce nici nu stiam . In cel mai rau caz o sa vorbesc maine cu cineva care a fost la petrecere Carlei si o sa-mi dea mai multe detalii .

Uneori ma simit atat de diferit de prietenii mei . Nu stiu sa zambesc ca ei , sa ma distrez ca ei , sa fiu ca ei ...

Tot ce stiu sa fac e sa beau ca ei .

Ma așez pe una dintre bancile din cartier si fara sa stau pe gânduri imi pun castile . Decid sa ascult ceva mai antrenant . Aleg una dintre melodiile de la System of a Down .

Închid ochii si imi las gândurile sa plutească .
Fara sa vreau , las timpul sa se scurga stand pur si simplu si ascultând muzica . Simt o mana calda pe fruntea mea . Pentru o secunda am impresia ca e mama care imi verifica temperatura . Dar nu e . E un străin ...

Imi dau jos castile din urechi si il privesc nedumerit .

- Imi cer scuze , spune el , dar am crezut ca nu te simti bine .

Imi afișează un zambet blând . Are ochii de culoarea migdalelor . Iar  parul sau creț avand aceeași nuanță castanie  este pe jumătate ud probabil din cauza ploii .

- Sunt ok , spun eu . Ascultam muzica .

Incerc sa ii intorc zâmbetul , insa nu reusesc sa afișez acceasi privire .

- Pot sa ascult si eu ? intreaba el precum un copil curios care vrea sa încerce un nou tip de inghetata

- Desigur , zic si ii dau una dintre casti .

- Oh , Chop suey ! Ador melodia asta.

Și pentru o secunda am simțit ca ploaia se oprise . Privirea sa era limpede , sinceră . Simțeam ca puteam sa știu exact ce gândește in acel moment .

- Eu sunt Thoma .

- Leonard , imi pare bine . As sta sa mai vorbim , dar am ceva important de făcut . Poate ne vom mai întâlni .

Mi-a spus și apoi a plecat luând cu el orice strop de ploaie prezent . Eu am rămas acolo privind in gol și gândindu-ma ca urmează zile și mai bune .