Live for me (Trăiește pentru mine)

Prolog

Brațele deja îmi amorțiseră, cred că stăteam aici de vreo 8 ore, nici nu realizasem cât de repede a trecut timpul.

Priveam tavanul plin cu pânze de păianjen. Lumina lanternei ce era așezată înspre mine mă orbea, așa că preferam să stau cu ochii închiși.

Parcă zici că eram într-un film de groază,iar eu eram personajul principal și urma să pățesc ceva.

Era liniște, chiar foarte liniște. Asta însemna un singur lucru, liniștea dinaintea furtunii.

Nu eram speriată, chiar mă așteptam la asta.Deja eram învățată cu chestiile astea.

Deodată se auzi un sunet și am tresărit imediat, era motorul unei mașinii. Mă așteptam și la asta, era clar ce urma. Îmi așteptam soarta.

Cu gândul la el, îmi trecea totul, și foamea, și frigul și somnul. Doar el mă ține în viața, sper să mă găsească cât mai repede.

Strânsoarea sforii devenea din ce în ce mai inconfortabilă. Nu știu cât mai rezistam.

Nu mai aveam răbdare, voiam să se întâmple ceva că deja mă plictisisem.

Deodată niște pași se auzeau în spatele ușii. Clanța se lăsă ușor, și ușa se deschise era.........