in miez de noapte sa-mi fii lumina.
cum razele lunii se imbina,
cu ramurile-ntunericului
si goliciunea drumului.
din proxim muritor, fara alt scop
acoperit pana la sange de majuscule romane,
sa te-ndopi cu fabule prin iubire stoica,
pana la ultima scanteie vesela
si putin pe dincolo, si-acolo
profetia se instaureaza cu calatoriile,
cu-azurul si-o soapta in noroi;
tace sfarsitul primei lectii de repaus.
sa spui adio prin cuvinte ce-ti suna a revedere la curand;
tabelul emotiilor de baza unu, imi cauta,
anevoioase inceputuri urmare, cu
spinari pline de litere inghesuite-n
amalagamul aflat acolo sus,
vis-a-vis de ochii tai mari caprui.
dintr-o trasatura, nici un alineat
nici o virgula, nici o secunda lasata cugetarii,
saruta-ma, schimba-mi iluzia mostrei rememorate
a florilor ce-mi infloresc in piept.
