Mai știi când mă strigai iubire?

Cât a fost adevăr și cât a fost minciună?

Încă 80 de zile până la nuntă

  Un amalgam de sentimente s-au adunat in aceea zi. Poate pentru că a fost ziua în care am realizat... sau poate pentru că, cu doar jumătate de oră înainte m-ai îmbrățisat.
Nu era o seară frumoasă  de iarnă sau de primăvară, atunci când te-am cunoscut. Era doar o zi normală, o zi din septembrie. Atunci a început totul.
  Poate ai uitat dragule, însă eu niciodată nu voi uita ce am simțit în clipa în care ne-am sărutat. Eram ca o adolescentă, ce tânjea după iubire. Și am găsit-o, doar la tine. Nu mă pricep la chimie, însă sunt sigură că asta a fost între noi. Poate că voi uita aceea zi, însă ce am trăit în aceea clipă, nu cred. Iar tu, Chris, erai așa de emoționat și atent. Uneori nici nu te mai recunoscut. A fost special, iubire. A fost ca un prim sărut.

O săptămână de când buzele mele le-au atins pe ale tale. 7 zile, în care tot ce a contat a fost un semn de la tine, dar nu ai făcut-o. Nu m-ai căutat, deși trebuia să o faci. De ce nu ai făcut-o, dragule? Îți este rușine? Faptul este consumat deja.Ce crezi că va zice Nicole?

Oricum, nu prea contează, astăzi mă duc să-mi iau rochia de mireasă. Cred că te întrebi ce fac eu cu o rochie de mireasă. Nu mă mărit cu Nate, nu-mi pasă de el. Ci de tine. Mereu am făcut-o. Iar când tu împreună cu Nicole veți fi la nuntă, o să-i arăt toate doveziile ce le voi strânge, iar așa eu voi deveni mireasa. Simplu, nu?

Bun, acum o să scap de Nate și o să merg împreună cu prietena mea Kate să căutăm o rochie. Ce? Doar nu credeai că sunt nebună, am prietenii.

    -Pa, Nate. zic grăbită însfăcând geanta, sper că nu mă va întreba unde merg.
    -Pa, iubito. Diseară mergem la părintii mei, fac 40 de ani de căsătorie. Să nu întârzii!

Și desigur că nu m-a întrebat, dar bine că diseară mergem la moșorogii ăia. Trebuie, să o ascult pe maică-sa, când ne întreaba de un nepoțel, iar pe taică-su când ne povestește de  Al Doilea Război Mondial. Uneori, chiar cred că sunt într-un film prost, dar îmi dau seama că viața mea e doar de rahat.

Iubire, părinții tăi mă iubeau mult de tot, mai ales mama ta. Mă adora, în fiecare dimineață aveam cafeaua făcută la cafenea. M-a iubit atât de mult, că după despărțirea noastră a numit o cafea după mine. Cafeaua Eloise, ce zici de ea? E bună? Chris, să nu crezi că eu nu o ador pe mama ta, o iubesc. Avem un lucru în comun, înafară că amândouă te iubim, o urâm pe Nicole, mult de tot. Și da, până și ea sție de planul meu diabolic și art rebui să apară imediat pentru a vedea ce rochie va purta viitoarea ei noră. O să fie totul minunat.

  A ajuns, este aranjată ca deobicei, o doamnă ce merită respectele mele. Este aici și Kate, iar acum ne îndreptăm spre un magazin de lux cu rochii. O să fie o zi grea.
   -Ești superbă, dragă. Este rochia perfectă pentru tine. Arăți exact ca o prințesă, de fapt ești una. zice viitoarea mea soacră foarte emoționată
   -Cât costă rochia? întreb eu, sperând să nu fie mai scumpă de 10.000 de lire
-50.000 răspunde foarte relaxată vânzătoarea

E o glumă? Cum poate o nenorocită de rochie albă, să fie așa de scumpă? Doar nu mă mărit în ea, upssss. Cam o fac și posibil că trebuie, să-mi vând apartamentul pentru a o cumpăra, dar oricum după nuntă o să stau cu el. Așa că nu-mi pasă.

   -O cumpărăm. a spus mama soacră

  Poftim? O ador pe femeia asta. Îmi va cumpăra o rochie de 50.000 lire.

  După mii de mulțumiri pentru mama ta (Să-mi aduci aminte să-i trimitem vederi din luna de miere.Apropo unde o facem? Sper că undeva, unde este cald. Știi că urăsc frigul), a trebuit să merg să mă văd cu părinții lui Nate.

  Stau de 2 ore nenorocite aici. Și m-am plictisit, iar Nate sigur o să mă ceară de soție. Poate te întrebi de ce stau cu Nate, însă mă cunoști atât de bine și știi că am nevoie de atenție. Sunt dependentă de ea. Au trecut 3 ani, doar nu mai așteaptă. Plus că și părinții lui sunt aici.

  Și da, a făcut-o. M-a cerut de soție. E atât de previzibil. Nu ca tine, Chris.Mai știi când m-ai cerut de nevastă? A fost totul așa de frumos. Era ziua ta, am închiriat restaurantul nostru preferat(de fapt eu am făcut-o). Toți prietenii tăi erau acolo, împreună cu părinții noștri. Credeai că o să sărbătorim doar noi, dar nu.
M-ai cerut, cu toată lumea aia acolo, mi-ai pus un inel ieftin(pe care și acuma îl mai am și niciodată nu îl voi arunca) și mi-ai declarat iubire eternă. Mai știi când mă strigai iubire?
Sau ai uitat ce mi-ai declarat?

Am ajuns acasă. Sunt așa obosită, iar Nate are chef de prostii. Nu poate să meargă la o vecină sau ceva? Eu am poftă de tine, nu de el. Dar, totul o să fie bine. Nu acum, dar mâine sigur. Încă puțin și vom fi împreună.

Am postat 2 capitole în 2 zile! Un record pentru mine! Lectură plăcută