unu

125 13 2
                                    

Fericirea, euforia, cheful de viață, sentimentul de împlinire, au devenit amintiri frumoase. M-au părăsit și m-au lăsat cu nebunia. Nu le-am greșit cu nimic. Am fost un cămin bun pentru ele, am avut grijă de mine, apoi au plecat și eu am devenit o ruină cuprinsă de întuneric, asemenea caselor vechi, doar că ele erau decorate de iederă.

Nu mâncam, mă loveam, aveam vânătăi, nu-mi mai păsa. Stăteam degeaba şi eram din plumb. Mă mir că mai trăiesc. Chiar voiam să mor, să mă evapor, însă îmi doream un lucru imposibil, ca de obicei.

//capitole scurte, nu mare lucru.//

Neurotica ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum