Supraviețuire.

110 17 8
                                    

                               ********
                     Perspectiva lui Sam

       Brad s-a întors și si-a ațintit furia in ochii mei. Dacă nu aș fi avut aceeași forță cu el, m-as fi temut până în măduva oaselor de acea privire. Îl cunosc prea bine, nu ar reacționa nesăbuit de fată cu Sophie.
       -Cum a plecat? a întrebat mirată ostatica noastră. Nu ești în stare să ai grijă de o persoană calmă care sta lângă tine mereu? Pf, ce josnică ai ajuns "Evy"!
       -Târâtură... a șoptit Evelin și s-a năpustit asupra ei.
       Brad a apucat-o de gât și a impins-o spre mine, care stăteam neclintit. Acesta a dezlegat-o pe Sophie din câteva mișcări, în timp ce privirile noastre încă de injectau reciproc.
       Târfa i-a sărit imediat în brațe și a început să îl sărute pasional pe gât.
       -Ia zi, Brad! Hormonii strâmbei ăsteia o să te oprească din a-ți ajuta sora? am întrebat.
       -"Hormonii strâmbei" mulțumită căreia nu smulg carnea de pe voi? Nu, nu o să mă oprească! Dar pe tine te-au oprit hormonii Evelinei din a ne chema mai rapid aici. Dacă nu va futeati până la epuizare, "stramba" asta nu mai sarea la sora mea și nu ne mai aflam in situația asta!
       Începusem să mârâi, oferindu-i satisfacție nemernicului.
       -Nu uita un lucru, am zis. Amma nu o să uite ceea ce faci. Nu o să uite că ai abandonat-o și că nu i-ai oferit dreptul la răzbunare. Dar un lucru o să uite: că îi ești frate!
       Lui Brad i s-au preschimbat imediat ochii în veșnicul lui maro-auriu și a sărit spre mine. Exact ce așteptam...

                               ******

      Eram in camera mea de la spital și primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă arunc in pat. As trage un pui de somn, dar nu e timp pentru asta.
      Defapt... Nu e bine să mă grăbesc, mai ales că pot să leșin de oboseală in orice moment. M-am ridicat ca o mumie și am încuiat ușa de două ori, apoi am aruncat ruxacul pe birou și m-am trântit in pat.

                            *********

                    Perspectiva lui Sam

       Fetele s-au dat la o parte, iar eu mă transformasem înainte ca el să ajungă. L-am apucat de gât și l-am trântit la perete, dar acesta reușise să îmi prindă un pumn și să scape. Mi-am șters sângele ce îmi ieșea din nas și m-am repezit furios spre el, trântindu-se la pământ cu un picior in burtă.
      M-am pus deasupra lui, iar furia mă dobora. De ce îmi pasă asa mult de Amma? Poate pentru că nu merită un așa frate! Și nici o așa prietena. Eu cu Evy ar trebui sa stam cu ea, nu ei!
      Colții mei și-au făcut spectaculos apariția și am dat sa îl mușc de gât, dar și-a pus mana in fața. Începuse să urle de durere, iar apoi am auzit o voce care a zis:
      -Hai să mergem, Sam.
      Mi-am revenit pe loc și m-am uitat la iubita mea, care stătea pe vine în dreptul nostru. Sophie l-a tras pe Brad de sub mine si acesta mi-a aruncat o privire dezamăgită, iar apoi au dispărut amândoi pe ușă.
      Evy mi-a sărit în brațe și a început să mă șteargă la gură. M-am tras rapid și m-am dus la geam, evitând contactul vizual.
      Ea a venit și m-a îmbrățișat pe la spate, ținând capul sprijinit pe spatele meu.
      -Hai după Amma, iubitule. Nu avem mult timp, a șoptit aceasta.
      -Da. Sa mergem! am mârâit.
                           

De la cămin la morgăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum