Academia

                                                                               1.Suferinta 

  Lacrimile mi-au invadat obrajii aprinsi . Nu puteam sa privesc asta, nu voiam sa ii vad .Simteam cum ura pune stapanire pe  intreaga mea fiinta .Cum puteam eu sa accept ca iubitul meu ma insela cu cea mai buna prietena.
   

   Am refuzat sa le spun ceva si m-am indreptat spre cel mai indepartat loc din academia pentru a-mi pune gandurile in ordine . Voiam sa fiu singura,acum nimeni nu putea sa imi aduca linistea.  

    Simteam cum respiratia mi se ingreuna .Nu stiam cat de repede treceau orele pe langa mine ,pana cand am observat ca doar stralucitoarea luna lumina imprejurimile.

    Voiam sa raman acolo pe vecie ca sa nu mai pot sa fiu ranita de presupusi mei prieteni dar nu puteam deoarece o silueta inalta se indrepta spre mine.
  

   -Stii cat e ceasul ? m-a intrebat o voce somnoroasa.
  

   Tacerea mea era cel mai bun raspuns acum.Nu puteam sa vorbesc cu un strain.Nu stiam ce o sa creada daca i-as spune ca as vrea sa raman acolo singura.
  

   -Nu te teme,mi-a spus pe o voce blanda,nu o sa te ranesc.
  

   Mi-a intins mana.Am reusit sa o apuc si m-am ridicat doar ca orele de stat jos si-au spus cuvantul si cand m-am ridicat mi-am pierdut echilibrul ,doar ca mainele lui m-au prins.
  

   M-a dus spre camera lui.Era o camera de dimensiuni ca cele normale din academie. Peretii erau pictati cu gratie.Toate lucrurile erau aranjate si puse unde le era locul.M-a asezat intr-un fotoliu dupa care a aprins lumina.
  

   Acum puteam sa il vad.Era un baiat cam de varsta mea cu o statura inalta si cum muschi bine definiti.Pielea lui era deschisa ,parul sau negru ca smoala era ciufulit.Ochii aceia de un albastru ca cerul in cele mai senine zile, te faceau sa te topesti.Avea un zambet larg pe fata ceea ce ma facea sa ma simt bine.Purta o pijama larga dar in acelasi timp el o facea sa para cea mai sexy pijama.
   

   -De ce esti treaz la ora asta? l-am intrebat eu cu o voce scazuta.
  

   -As putea sa te intreb acelasi lucru .
  

   -Eu am intrebat prima,am spus eu cu un pic de amuzament in voce.
   

   -Imi place sa privesc luna , ma inspira .Dar tu ?
  

   -Sa zicem doar ca am avut o zi proasta.
  

   -Ar trebui sa te odihnesti , pari franta ,mi-a spus el.
  

   -Da ar trebui .
  

    M-am ridicat si m-am indreptat spre usa pentru a iesi nu inainte de a spune:

  

   -Multumesc ...
  

   -Adam ma numesc.
  

   -Multumesc Adam pentru tot.
  

   -N-ai pentru ce micuțo .
 

   Am simtit cu obrajii mi-au luat foc . Am afisat un zambet larg .
  

   -Ne vedem maine ! am spus in timp ce ieseam din camera.
  

   Holurile erau pusti iar tacerea domina.Cand am ajuns la caminele fetelor muzica bubuia . Gandul de a ma duce sa petrec pentru a uita era o idee extraordinara in momentul de fata.M-am indreptat spre usa de unde se auzea muzica si am intrat . Toata camera era plina de elevi ai academiei.Nimeni nu parea sa ma observe asa ca m-am plimbat prin camera doar ca privirea mi-a ramas fixa pe un cuplu care se saruta salbatic.Ea era lipita de perete .Inca ma uitam la ea si cred ca el m-a observat.Cand si-a intors privirea am incremenit.Acei ochi ca smaraldele m-au fixat .Era EL,Sebastian , iubitul defapt fostul meu iubit.Nu se putea asta de doua ori in aceeasi zi .Acum trebuia sa zic ceva doar ca am ramas nemiscata.Am deschis gura doar ca nu am scos niciun cuvant .Ma uram fiindca nu puteam sa tin piept trecutului meu .