Capitolul șase : Minciuni ( Partea I )
Mă jucam agitat cu telefonul așteptându-l pe Momo. Mâine urma să fie ultima zi pentru predarea lucrărilor, iar eu nu mai aveam nimic. Eram surprins de ceea ce a făcut Jess, mă durea trădarea ei, era cea mai bună prietenă a mea, am avut încredere în ea. Cuvintele ei m-au făcut să realizez cât de prost am putut să fiu.
FlashBack
- Jess, stai puțin .
Fata s-a oprit spunându-le prietenelor sale să o i-a înainte, apoi s-a întors spre mine zâmbind . Brusc zâmbetul ei nu mi se mai părea atât de dulce, doar un rânjet hain.
- Vrei ceva ?
- Cum ai putut să-mi faci asta ? Credeam că ești prietena mea !
Fata a început să râdă. Părea că a luat-o razna.
- Fi atent aici, nu sunt, nu am fost și nici nu voi fi prietena ta. Știi cum e când părinți și profesorii spun că ești bun, dar nu suficient pentru lumea asta ?
Am deschis gura dorind să răspund, dar am închis-o la loc. Nu avea ce să-i spun, nimeni nu mi-a spus că nu fac bine, tot ce am făcut a fost perfect, chiar mi-au spus că sunt un geniu.
- Normal că nu știi, tu ești băiatul perfect, iar faptul că ești...erai iubitul lui Momo i-a făcut pe toți să te privească cu fascinație. Chiar mă bucur că mi-ai crezut povestea.
Și-a dat părul pe spate rânjint. Ticăloasa ! Îmi venea să sar la gâtul ei și să i-l rup. Normal că mi-am ținut dorința în frâu, era un păcat și simplul fapt că am gândit asta. Am plecat și am lăsat-o să râdă singură, de nebună.
End FlashBack
- Deci ? Ce e așa important ?
Momo mă privea oarecum de sus, asta pentru că eu stăteam pe bancă, dar era și altceva în privirea lui. M-am ridicat în picioare dorind să-i spun totul, dar atunci, de nicăieri și-a făcut apariția roșcata. Jess rânjea în timp ce pășea lent și senzual spre Momo.
- Stăm mult, iubire ? Părinții tăi ne așteptă.
Am simțiț cum o povară grea se așează pe umerii mei, asta nu era posibil, nu mi se putea întâmpla mie. Am înghițit în sec, nu mai aveam cum să-i spun brunetului adevărul , ea ar fi continuat să mintă și să facă pe victima.
- Nu știu. De ce m-ai chemat ?
- Eu...eu... crezi că... Mai poți amâna cu o zi predarea lucrărilor ?!
Ultima parte practic am țipat-o , ceea ce i-a făcut pe cei doi să tresară și să mă privească surprinși. Cred că asta se poate numi o ieșire furioasă, sau geloasă. Am lăsat privirea în jos murmurând niște scuze. Nu doream să-l fac să se supere pe mine.
- Ai timp până luni, asta înseamnă patru zile.
Nu am apucat să-i mulțumesc, a luat-o pe fată de mână și s-au făcut nevăzuți. M-am trântit pe bancă privind cerul. Cu ce am greșit ? Simțeam nevoia să plâng, dar ceva rece mi-a căzut pe chip. Am deschis ochii observând că plouă.
______________________________________________________________
Aveam de gând să-i împac, dar mi-am schimbat gândurile. Sorry !!!
CITEȘTI
Zona 51
Ficção AdolescenteDacă ți-am promis ție să nu te schimbi ? Dacă într-o clipă te trezești într-o lume complet diferită ? Dacă dragostea și principiile nu sunt pe aceiași lungime de undă ? Adrian și-a promis să nu se schimbe, dar principiile, promisiunile și iubirea nu...