Aroma dragostei

«1»

Priveam îngândurată paginile jurnalului meu , în timp ce luam înghițituri mici din ceaiul mult prea dulce , conştientă că între foile caietului gros , se ascundea întreaga mea viaţă , povestea mea de iubire.
Îmi amintesc cu emoție fiecare gest , fiecare privire şi fiecare zâmbet pe care l-am împărtăşit, pentru că le-am trăit cu sufletul.
Aveam 17 ani când l-am cunoscut pe Hayes. El - 23.
Mă aflam cu prietena mea într-o cafenea din oraş , un loc unde obişnuiam sa venim destul de des , având în vedere faptul că eram mult prea ocupate cu treburile casnice şi şcoala, aşa că atunci când găseam timp , organizam o mică ieşire.
Râdeam copios în urma unei întâmplări penibile pe care mi-o spusese Vio , când uşa cafenelei se deschide şi câțiva băieți îşi fac apariţia. Nu le-am acordat mare atenție , dat fiind faptul că eram complet dezinteresată de tot ceea ce priveşte subiectul "băieți".

- Uite , Blair , ce 'partide' bune au intrat! Îmi spune Vio , aratând cu degetul spre băieții care tocmai intraseră.
Am întors capul pentru a doua oară, atunci când tocmai i-am surprins privirea unuia dintre ei. M-am prefăcut că căutam pe cineva , pentru a nu da impresia că mă holbam, însă am auzit-o pe Vio râzând şi mi-am întors capul.

- Cineva îşi va face de cap în seara asta! spune ea şi mă priveşte sugestiv
- Cine? Tu?
- Fato , eşti prinsă! Se uită numai la tine! Îmi zice ea , şi eu întorc capul , doar pentru a vedea despre ce vorbeşte.
Într-adevar, un baiat brunet mă privea fără nici o jenă. Când a văzut că mă uitam şi eu , mi-a zâmbit. I-am întors şi eu un zâmbet , ca să nu par o ciudată şi m-am întors către Vio.
Mă gândeam mirată de ce m-ar privi cineva , pentru că nu eram o frumusețe , şi nici nu lăsam impresia că eram vreo bogătaşă , eu fiind îmbrăcată modest , deci nu înţelegeam de ce un băiat frumos ca el , m-ar privi pe mine.
Câteva minute mai târziu , spre masa noastră , vine chelnerul , un bun prieten de al meu , cu două cafele.

- Poftim , savurați-le! Îmi spune el zâmbind politicos
- Dar noi nu am comandat nimi-
- Domnul de acolo , şi arată înspre baiatul care mă privea , le-a comandat pentru voi. M-a întrebat de tine. Consideră-te norocoasă , baiatu' e plin de bani!
- Transmite-i mulțumirile mele , dar să ştii că nu mă interesează deloc. Cu bani , fără , nu e problema mea.
- Altele ar da orice să fie în locul tău , dar tu...
Xander du să plece , dar Vio îl opri.

- Spuneai că a intrebat de Blair.
- Da.
- Şi tu ce i-ai spus? Îl întreabă Vio
- Că e o fată de nota 10 şi că toți o adoră!
- Exagerezi! i-am spus.

Xander mă cunoştea încă de mică , întrucât am copilărit împreună. Vizitam des micuţa cafenea , şi de fiecare dată mă purtam adecvat , eram prietenoasă şi pozitivă şi astfel am câştigat cu uşurinţă simpatia celor care lucrează aici.

- Du-i şi lui o cafea şi spune-i că e din partea mea , ok? I-am spus lui Xander

El a încuviinţat şi peste câtva timp , îl văd pe frumosul brunet făcându-mi din ochi. I-am zâmbit şi ne-am băut cafelele privindu-ne.
Am ieşit un pic pe terasa cafenelei , care avea o privelişte încântatoare, gândindu-mă că o gură de aer proaspăt mi-ar prinde bine.
La un moment dat , am simţit pe cineva în spatele meu. M-am întors repede, iar în secunda în care am făcut-o, am dat nas în nas , la propriu , cu o pereche de ochi negri pătrunzători.
Am făcut un pas în spate , pentru că distanța dintre noi era mult prea mică, când el a chicotit.

- De ce fugi aşa , doar nu te mănânc?! M-a întrebat el zâmbind
- Nu fug , ci doar păstrez distanţa!
- Mă numesc Hayes. Tu?
- Blair. Încântată.
- La fel.
- Ştiu că nu se cade , dar pot să ştiu ce parfum e?
- Dolce Gabrielle ,...un parfum dulce-amărui , aşa ca viaţa.
- De unde ştie o copilă ca tine cum e viaţa?
- Din cărți..
- Faci pe inabordabila , da?
- Deloc , pentru că ăsta e adevărul.
După un moment de linişte , îmi spune :
- Stii, pentru prima oară în viaţă , nuştiu cum să abordez o tipă.
-  Te referi la replici de agăţat? Păi te învăț eu. Pe cine vrei să agăţi?
- Pe cineva ca tine. Despre care nu ştiu nimic.
- Depinde de ce vrei de la ea. Dacă o vrei în pat , îi spui direct, dacă nu....
- M-ai luat pe nepregătite... Mereu eşti asa directă?
- Nu. Doar când e cazul.
Am mai vorbit puţin, el mi-a povestit câte ceva despre viaţa lui şi la sfârşit mi-a cerut numărul de telefon.

- Nu am.
- De ce mă minţi?
- Nu te mint. Pur şi simplu nu am.
- Atunci unde locuieşti? Te duc acasă.
Şi atunci a arătat , poate involuntar spre maşina lui.
Ii detestam oribil pe cei care considerau că lucrurile pot cumpăra simpatia oamenilor , aşa că l-am refuzat politicos.
Am plecat de acolo , deşi îmi doream să stau, pentru ca Hayes era o companie plăcută , contrar aparenţelor.
M-am întors în cafenea , iar Vio mă aştepta curioasă.
- Scuipă tot! Îmi spune ea nerăbdătoare
Eu şi Vio eram foarte diferite, şi la aspectul fizic , şi la caracter. Eu eram blondă , voluptoasă , cu forme accentuate , în timp ce ea era şatenă şi foarte slabă. Lumea se mira cum de eram prietene , pentru că Vio era foarte petrecăreaţă şi foarte veselă , eu însă eram mai retrasă şi mai monotonă. Totuşi amândouă ne completam reciproc, şi reuşeam să ne înţelegem mai ceva ca surorile.
I-am povestit pe scurt , iar ea îmi spunea întruna că am fost o proastă că nu l-am lăsat să mă ducă acasă.
- Ăla mă voia pentru o noapte , tu , disperato!
- Şi ce dacă? Ai fi avut prima ta noapte cu cineva frumos de pică!
M-am strâmbat scârbită , şi mi-am terminat brioşa. Am mai stat cu Vio până aproape de miezul nopții, discutând tot felul de prostii , după care ne-am hotărât să plecăm.
M-am urcat în maşina lui Vio, când deodata o văd conducând haotic.
- Ce se întâmplă? O întreb speriată
- Este unul în spate, îşi face de cap!
Am privit în spate și mi s-a părut că e maşina lui Hayes.
- Vio, să nu cumva să opreşti , da?! Suntem singure , iar pe drum nu e nimeni , cine ştie ce intenţii or avea ăia!
Vio conducea speriată, când deodată , maşina ce ne urmărea opreşte în faţa noastră , aproape să provoace un accident.
Peste câteva clipe , din maşină coboară Hayes şi se îndreaptă spre noi. Ies grăbită , hotărâtă să îi spun vreo două , însă când l-am privit , am şi uitat de neglijenţa lui.
- Ce fa-
M-a îmbrățişat. Hayes m-a îmbrățişat.
- îmi pare rău că n-am făcut asta mai devreme. Noapte bună!
Imi dă un sărut pe frunte şi pleacă.

Priveam cum maşina se îndepărta ,gândindu-mă ce naiba a fost asta , întrebându-mă dacă nu cumva visez. Îmbrățişarea lui mi-a oferit o senzaţie plăcută , iar braţele lui s-au simţit tare bine în jurul meu , făcându-mă să mă întreb ce ar vrea un tip ca el de la una ca mine?!
Însă ajunsă la maşină , Vio mi-a confirmat că totul a fost cât se poate de real , spunându-mi pentru a doua oară în seara asta că sunt fraieră.
- Zici că te voia în pat , hă?