[ î n c e p u t u l ]
Iau o bomboană cu gust de Coca Cola între dinți şi las ambalajul în castronelul sofisticat de sticlă, iar apoi imi răsfoiesc revista mea preferată de modă.
M-am uitat la ceas destul de somnoroasă. Era trecut de miezul nopții, iar părinții mei nu au ajuns încă acasă. Având în vedere că ei lucrează foarte mult de-abia au timp să stea cu mine, dar eu m-am obișnuit deja cu asta.
Nu îi aştept foarte des, dar în seara asta mi-am propus să o fac. Nu mai durează mult şi aud o maşină care se parca în fața casei. Am mers la geam și era a părinților mei, aşa că am coborât jos pentru ai întâmpina. Când am ajuns uşa se deschisese și îi văd cum intră. Îmi dau amândoi câte un pupic pe frunte.
- Dragă, cum de nu te-ai culcat încă?
- Am vrut să vă aștept, mamă.
- Dacă tot ai stat pana la ora asta, avem ceva să iți spunem.
- Ce e tată?
- Va trebui să îți faci bagajele.
- De ce? Unde mergem? Cumva mergem într-o excursie?!?
- Umh, nu scumpo... ştii, compania ne-a propus o slujba într-un alt loc.
- Unde?!?
- În NewYork.
În momentul în care am auzit am fost bucuroasă pentru câteva secunde, dar după aia am realizat că aici e viața mea, aici am toți prietenii mei, acolo va trebui să ma obișnuit cu noile locuri, liceu și colegi, iar eu știu cum este să fii fata cea noua. De-abia m-am adaptat aici, in Los Angeles, da' poi într-un oraș pe care nu îl cunosc deloc.
Ne-am uitat unul la altul preț de cateva secunde până cand tata a spart liniștea:
- Şi.... ce zici?
- Nu știu ce să zic tată, nu vreau să renunț la tot ce am.
- Nu vei renunța dragă. Casa asta noi nu o să o vindem și mereu în vacanță vom putea veni aici.
Ce puteam să fac? Până la urmă chiar dacă aș zice că nu vreau nu aş putea schimba asta aşa că am dat din cap în semn de afirmație, deși eu nu eram deloc de acord.
- Dar când ne mutam?
- Vinerea viitoare.
- Poftim? Adica mai am de stat doar o săptămână? Credeam că peste o lună, două ca să mai am timp să stau cu prietenii mei, dar nu aşa repede.
- Scumpo ne pare rău, nu avem ce să facem.
Am fugit în camera mea şi m-am așezat în pat. Mi-am îndreptat mâna spre noptieră ca să-mi iau telefonul.
Aveam o noptiera din lemn de cireş pe ea se afla câteva reviste, telecomanda, căştile și o carte.
Știu că este târziu, dar este o persoană care nu doarme la ora asta. Ally, cea mai buna prietenă a mea. Pe ea mă pot baza oricând, în orice zi și la orice ora. O caut în lista mea de contacte și dau sa sune.
- Heeeeeeei Emma Rebelaaa!!!
- Hei, bufnind eu în ras, ce faci?
- Ia uite, m-ai întrerupt din a salva poze cu Cole Sprouse.
- Aaa îmi pare rău domnișoară Sprouse.
- Să îți pară!
Amândouă începem să râdem, e singura persoană cu care mă simt în largul meu și cu care am atâtea chestii în comun.
- Şi... au ajuns părinții tăi acasă?
- Mda.
- Ce? Ce-i cu vocea asta?
- Nu ştiu, nu știu cum să îți spun.
- Cu gura Emma.
- Va trebui să ne mutam.
- Unde? În ce cartier?
- Vrei să spui mai bine în ce oras?
- Poftim?
- Da, in NewYork.
- Glumești cu mine nu?
- Aş vrea eu.
Dupa câteva ore de vorbit la telefon cu ea, m-am gândit că ar fii cazul să mă culc, dar gandul cum va fii în noul oras mă cam bântuie. Nici nu pot să mă gândesc.
*****
Okey pot să zic că sunt puțin emoționată. Îmi iau bagajul și cobor jos.
- Ești gata?
- Da mamă.
Nu credeam că voi ajunge să părăsesc casa asta aşa de repede.
Intrăm în mașină și pornim spre aeroport.
Peste câteva ore ajungem în NewYork. Nu trece mult și deja observ că este un oraș mai agitat față de Los Angeles.
Am intrat în mașina care ne aştepta în fața aeroportului, şi care ne va duce la noua casă.
Am ajuns, era un bloc foarte înalt, avea peste zece etaje. Intrăm în el, era foarte frumos decorat pe dinăuntru, dacă la receptie era aşa, în apartament era şi mai frumos? Cred că va fi ciudat să trec de la o casă la un apartament.
Intrăm în lift iar tata acasă pe butonul cu cifra 8. Era ciudat, când am ajuns am intrat direct în apartamen. Nici nu știam că există așa ceva. Un lift într-un apartament.
Era foarte mare, aveam și etaj și un cinematograf. WOW.
Pe cât de uimită, pe atât de obosită eram. Îmi iau puturoasă bagajele și urc sus în cameră. Aveam dreptate, în apartament era mult mai frumos.
Ajung în cameră şi ma arunc în pat. Îi dau mesaj lui Ally că am ajuns şi pun telefonul pe noptiera.
Mâine trebuie să mergem să mă înscriu la noul meu liceu, sunt foarte speriată, dar până la urma totul va trece.
Cu fiecare minut care trece, cu atât mai aproape sunt de un nou început.
_______________________________________
* Mdaaa... Hey guys am zis să încerc şi eu aşa că sper să vă placă
* Nu ştiu cât de lungi vor fii capitolele sau cât de des voi scrie, aici depinde şi daca vă place sau nu aşa că dacă aveți ceva legat de carte puteți să îmi ziceți, ce aş putea adauga sau ce aş putea scoate
* Până data viitoare.... PEACE✌
