„Trebuie sã existe o metodã mai simplã”, îmi spuneam,
urmãrindu-l pe docent. Cu toate cã era un neurochirurg excelent,
avea greutãþi la localizarea foramenului oval (un orificiu de la baza
craniului). Pacienta pe care o opera suferea de aºa-numita nevralgie
de trigemen, o boalã care se manifestã printr-o durere insuportabilã
în regiunea feþei.
– Acum urmeazã partea cea mai grea, îmi explica medicul în
timp ce tatona terenul cu un ac lung ºi subþire. Totul e sã localizezi
foramenul.
În mine se dãdea o adevãratã luptã. „Abia ai început ºi tu practica
la neurochirurgie ºi îþi închipui cã eºti deºtept nevoie mare. Nu
uita, bãiete, cã ei fac acest lucru de ani de zile!” „Ceea ce nu
înseamnã neapãrat cã ºtiu absolut totul”, rãspundea altã voce.
„Las-o baltã acum. Vei avea ºi tu odatã ocazia sã schimbi lumea!”
ªi aº fi „lãsat-o baltã”, într-adevãr, dacã n-aº fi fost obsedat de
ideea unei metode mai simple. Se pierdea mult prea mult timp
preþios bâjbâind dupã foramen. Desigur cã ºi pacientul suferea.
„O.K., isteþule”, mi-am zis. „Descoperã tu ceva mai bun!”
Eram în anul III la Facultatea din Michigan. În fiecare lunã fãceam
practicã la câte o secþie. Dupã schimbul de argumente pro ºi contra
de care tocmai am amintit, m-am pus pe treabã. Am profitat de faptul
cã îmi fãcusem câþiva prieteni cât timp lucrasem ca asistent la
radiologie ºi le-am spus ce mã frãmânta. S-au arãtat foarte interesaþi
de ideea mea ºi mi-au pus la dispoziþie aparatura din secþia lor.
Dupã mai multe zile în care mi-am muncit creierii încercând tot
felul de metode, am dat peste o tehnicã foarte simplã: am plasat douã inele de metal pe craniu, unul în faþã ºi altul în spate, ºi le-am
aliniat în aºa fel încât foramenul sã cadã chiar între ele. Se
economisea mult timp ºi energie. Iatã care a fost raþionamentul:
mi-am spus cã, de vreme ce douã puncte determinã o dreaptã,
puteam plasa un inel pe craniu cu aproximaþie în spatele zonei în
care se afla foramenul, ºi un altul pe partea frontalã a craniului.
Vizualizând craniul cu ajutorul razelor Roentgen, îl puteam aduce
în poziþia în care cele douã inele se suprapuneau, iar foramenul
cãdea exact pe linia determinatã de acestea.
O datã descoperit, procedeul pãrea foarte simplu, dar nimãnui
nu-i venise ideea mai devreme. Cât despre mine, intenþia mea era
sã gãsesc o metodã care sã-mi uºureze munca, nicidecum sã fac
impresie.
Un timp, m-am frãmântat, copleºit de întrebãri: Sunt oare pe
cale sã pãºesc pe un tãrâm neexplorat sau o e totul doar o iluzie?
M-am liniºtit în cele din urmã, spunându-mi cã ceea ce conta era
cã metoda îmi era de folos. Am început sã o aplic ºi am putut
constata cât de utilã era. Dupã douã încercãri le-am spus
profesorilor despre noua mea descoperire ºi le-am demonstrat-o.
Conducãtorul didactic m-a urmãrit atent ºi a dat din cap zâmbind
aprobator:
– Carson, e fantastic!
Trebuia sã fiu fericit cã nu fusesem luat peste picior. ªi
uite-aºa, ceea ce începuse ca un simplu interes pentru neuro-
chirurgie se transformã curând într-o adevãratã pasiune. Nu era
pentru prima datã când mi se întâmpla acest lucru. „Trebuie sã
ºtiu mai mult”, mã surprindeam de multe ori spunându-mi. Citeam
avid tot ce-mi cãdea în mânã. Aceastã concentrare intensã,
combinatã cu setea nepotolitã de a afla mereu mai mult, au fãcut
ca, fãrã voia mea, sã-i pun în umbrã pe interni.
În anul IV de medicinã mi-am dat seama cã în neurochirurgie
eram mai documentat decât mulþi interni. La vizite, profesorii ne
cereau întotdeauna pãrerea asupra diagnozei; dacã printre interni
se aºternea liniºtea, toate feþele se întorceau spre mine:
– Spune, Carson!
De obicei, ºtiam, deºi nu eram decât student. Fiind conºtient cã
excelam la acest capitol, mã simþeam, cum e ºi firesc, puþin
orgolios. Muncisem din greu ca sã acumulez aceste cunoºtinþe ºi
rezultatele dovedeau cã munca îºi meritase efortul. ªi de ce nu, la
urma urmei? Dacã tot aveam de gând sã devin medic, atunci sã fiu
cel mai bun cu putinþã ºi cel mai bine pregãtit.
Internii începurã sã-mi cedeze din responsabilitãþile lor. Nu voi
uita niciodatã cuvintele unui intern:
– Carson, tot ºtii tu atâtea. Ce-ai zice sã iei pagerul meu ºi sã
rãspunzi la apeluri? Dacã nu te descurci cumva, strigã-mã. Sunt
pe coridor, trag un pui de somn.
Desigur cã regulamentul nu permitea aºa ceva, dar am vãzut
cât era de epuizat ºi, pe de altã parte, mã bucuram cã mai puteam
învãþa ºi eu câte ceva. Nu a trecut mult ºi au început ºi alþii sã-mi
dea pagerele ºi sã-mi cedeze din cazurile lor.
Într-un fel, profitau de pe urma mea, pentru cã fiecare sarcinã
în plus însemna mai multã muncã, respectiv mai mult timp pentru
mine. Dar nu conta. Eram atât de pasionat de neurochirurgie, încât
aº fi acceptat ºi mai multe sarcini dacã mi s-ar fi cerut. Sunt sigur
cã profesorii ºtiau ce se petrecea, dar n-a spus nici unul nimic, iar
eu, nici atât.
Îmi plãcea foarte mult viaþa de student la medicinã. Când se
iveau probleme, eram primul care sã rãspundã. Nu am fost pus
niciodatã într-o situaþie din care sã nu pot ieºi. Mã înþelegeam
foarte bine cu internii. Pe scurt, am ajuns la concluzia cã nici o
altã specialitate nu mi-ar fi adus atâtea satisfacþii ca neurochi-
rurgia.
De multe ori, trecând din salon în salon, în timpul vizitelor, mã
întrebam: „Cum trebuie sã fie mai târziu, dacã acum, când nu sunt
decât student, e atât de minunat?!” Luam parte zilnic la vizite ºi
frecventam cursurile din sala de operaþii. Mã cuprindea un fel de
febrã a cunoaºterii la gândul cã îmi dezvoltam calitãþile ºi câºtigam
experienþã. Aveam de gând sã devin „un chirurg ilustru”.
Mã apropiam de încheierea anului IV de medicinã ºi urma sã
încep practica. Nu încãpea nici o îndoialã cã, în ceea ce priveºte
alegerea profesiei, eram pe drumul cel bun.
Pregãtirea noastrã profesionalã prevedea printre altele ca medicii
specialiºti sã ne prezinte fiecare specialitatea lui. Neurochirurgii
mi-au fãcut întotdeauna o impresie deosebitã. Tot ce spuneau sau
ne arãtau ei mi se pãrea fascinant. Vãzând pozele unor pacienþi
înainte ºi dupã operaþie, exclamam:
– Incredibil! Chirurgii aceºtia pot face absolut orice!
La început, priveam uluit creierul uman pe masa de operaþie ºi
mâinile medicilor lucrând la acel centru care coordoneazã inteli-
genþa, sentimentele ºi miºcãrile. Îmi priveam apoi mâinile ºi mi le
imaginam operând. Eram sigur cã îmi descoperisem vocaþia. Atunci
am luat hotãrârea care avea sã devinã mai târziu cariera ºi însãºi
viaþa mea. Toate aspectele carierei mele cãpãtau acum un sens:
interesul meu pentru neurochirurgie, entuziasmul crescând pentru
creierul uman ºi, nu în ultimul rând, acel dar divin al coordonãrii
între miºcãri ºi privire – „mâinile mele înzestrate”. Neurochirurgia
devenea astfel cea mai fireascã alegere.
În timpul celui de-al treilea an de externat, fiecare student trebuia
sã lucreze prin rotaþie pe câte o secþie. Am înaintat o cerere pentru
a lucra douã luni în secþia de neurochirurgie ºi mi s-a aprobat. În
ambele luni m-am evidenþiat prin munca mea.
Facultatea din Michigan avea un program excelent la neurochi-
rurgie. Sunt de pãrere cã cel mai bine e sã faci practica în acelaºi
loc în care ai ºi învãþat ºi aº fi rãmas în continuare acolo dacã nu
intervenea ceva neaºteptat.
Într-o zi, în mod întâmplãtor, am fost martor la o discuþie care
mi-a rãsturnat toate planurile de a rãmâne la Michigan. Era vorba
despre ºeful clinicii de neurochirurgie.
– E pe cale sã se retragã, spuse un docent care nu mã observase.
– Sã fie oare vorba de ceva serios? întrebã altul.
– Mai mult ca sigur. Chiar el mi-a spus-o. Sunt niºte conflicte
politice la mijloc.
Aceastã conversaþie întâmplãtoare m-a fãcut sã-mi revizuiesc
planurile de viitor. Eventualele schimbãri de personal nu-mi puteau
fi decât nefavorabile. Un ºef de secþie care nu ºtie niciodatã cât va
rãmâne în funcþie va face ca printre interni sã domneascã haosul.
Pãrerile ºi preferinþele se vor împãrþi ºi se va ajunge în cele din
urmã la noi schimbãri de personal. Nu voiam sã fiu implicat într-o
astfel de situaþie, pentru cã mi-ar fi afectat serios viitorul.
La cele de mai sus s-a adãugat ºi admiraþia mea pentru spitalul
Johns Hopkins, aºa cã nu mi-a fost greu sã mã decid: îmi voi face
practica la Hopkins. Am trimis fãrã ºovãire cererea în toamna anului
1976. Îmi spuneam cã, la urma urmei, nu eram cu nimic mai prejos
decât colegii mei de an. Aveam numai note mari ºi un punctaj
rezonabil la examenul cu comisia naþionalã. Un singur aspect mã
neliniºtea: Johns Hopkins accepta doar douã cereri din o sutã
douãzeci ºi cinci.
La câteva sãptãmâni dupã ce trimisesem cererea am primit mult
aºteptatul rãspuns, prin care eram invitat pentru interviu la Johns
Hopkins. Asta nu însemna desigur cã eram ºi admis, dar era oricum
primul pas. Nu toþi cei înscriºi erau chemaþi pentru interviu.
* * *
Felul lui plãcut de a fi mi-a risipit imediat emoþiile. Dr. George
Udvarhelyi era ºeful programului de neurochirurgie. M-a primit
în biroul lui spaþios, decorat cu obiecte de artã de bun-gust. Fumul
de pipã lãsa în încãpere o aromã dulce. Când a început sã-mi punã
întrebãri, am simþit un uºor accent maghiar ºi mi-am dat seama cã
mã asculta atent. Ceva îmi spunea cã omul acesta avea sã fie corect
în aprecieri.
– Spune-mi ceva despre tine, începu el, privindu-mã peste masa
de lucru.
Avea un fel de a fi direct ºi deschis care mã liniºtea. Am rãsuflat
uºurat ºi l-am privit în faþã. Aveam oare curajul sã fiu eu însumi?
„Doamne, ajutã-mã!”, m-am rugat în gând. „Dacã e voia Ta sã ajung
aici, atunci ajutã-mã sã dau rãspunsurile care sã-mi deschidã uºile!”
– Johns Hopkins a fost prima mea alegere. Prima ºi ultima.
Vreau sã încep aici chiar din toamnã.
Oare nu mã exprimasem prea direct? Nu conta. Sã fiu mãcar eu
însumi, dacã tot trebuia sã mã întorc la Baltimore, iar dacã aveam
sã fiu acceptat, atunci sã fiu acceptat pentru ceea ce sunt ºi nu
pentru cã aº fi reuºit sã-mi creez o imagine favorabilã.
Dupã ce ºi-a fãcut o impresie despre mine, dr. Udvarhelyi a
atacat problema medicinei.
– Cum de te-ai hotãrât sã devii medic? mã întrebã.
Mâinile i se odihneau pe birou.
– Ce aspiraþii nutreºti? Ce specialitãþi te intereseazã în primul
rând?
De fiecare datã mã strãduiam sã rãspund cât puteam de clar ºi
concis. La un moment dat, în timpul conversaþiei, dr. Udvarhelyi
aminti în treacãt despre un concert la care fusese cu o searã înainte.
– A, da. A fost frumos, am aprobat eu.
– Ai fost la concert? întrebã el foarte surprins. Þi-a plãcut?
– Foarte mult, am rãspuns, adãugând cã violonistul nu fusese
la înãlþimea la care m-aº fi aºteptat.
Se aplecã înainte ºi spuse cu însufleþire:
– Tocmai asta îmi spuneam ºi eu! Tehnic era bun, nimic de zis,
dar...
Nu mai reþin restul convorbirii, ºtiu doar cã dr. Udvarhelyi se
simþea în elementul sãu. Am discutat în jur de o orã despre muzica
clasicã, despre anumiþi compozitori ºi diferenþele de stil. Parcã nu-i
venea sã creadã cã un negru din Detroit ºtia atâtea lucruri despre
muzica clasicã.
Pãrãsind biroul, mã întrebam dacã nu cumva, fãrã sã fi avut
nici cea mai micã intenþie, îl influenþasem pe dr. Udvarhelyi, dar
mã consolam spunându-mi cã, la urma urmei, el deschisese
subiectul ºi condusese discuþia în aceastã direcþie.
Dupã mulþi ani de la aceastã întrevedere, dr. Udvarhelyi mi-a
mãrturisit cã mã recomandase cu cãldurã doctorului Long,
preºedintele comisiei.
– Ben, mi-a spus, m-au impresionat ºi notele ºi recomandãrile
tale, dar mai presus de toate m-a impresionat felul în care te-ai
purtat în timpul conversaþiei.
Deºi nu l-a menþionat, sunt sigur cã factorul decisiv care l-a
determinat sã mã recomande a fost interesul meu pentru muzica
clasicã. Mi-am amintit cu satisfacþie de timpul pe care îl investisem
ca licean pentru „College Bowl”. Îmi reproºam cã pierd prea multã
vreme cu arta ºi alte lucruri de care nu aveam nevoie.
Cu ocazia aceasta am înþeles cã orice lucru învãþat îºi are rostul
lui. Îmi vin în minte câteva cuvinte ale apostolului Pavel: „Pe de
altã parte, ºtim cã toate lucrurile lucreazã împreunã spre binele
celor ce iubesc pe Dumnezeu, ºi anume spre binele celor ce sunt
chemaþi dupã planul Sãu” (Romani 8,28).
În cazul meu, muzica clasicã a fost cea care m-a apropiat de
Candy ºi m-a ajutat sã fiu admis într-unul dintre cele mai bune
programe de neurochirurgie din Statele Unite.
Indiferent de domeniul în care lucrezi, dacã te strãduieºti sã
înveþi cât mai mult ºi sã câºtigi experienþã, munca ta va fi rãsplãtitã.
Acest lucru s-a adeverit în cazul meu. În afarã de aceasta, cred cã
Dumnezeu are un plan pentru fiecare om, un plan ale cãrui detalii
le aflãm pe parcursul vieþii, chiar dacã uneori n-avem nici o idee
despre mersul lucrurilor.
Când am primit vestea cã am fost admis la Johns Hopkins, parcã
pluteam. Aveam aºadar privilegiul de a studia în clinica pe care o
consideram „cea mai...” din lume.
Dintr-odatã s-au risipit toate îndoielile. Încrederea în mine
însumi, pe care o datorez mamei ºi credinþei în Dumnezeu, mã
ajuta sã spun cã sunt un medic bun. Ce nu ºtiam, puteam învãþa.
– Aºa cum alþii pot, eu de ce n-aº putea? îi spuneam deseori lui
Candy.
Poate eram puþin prea optimist, dar nu eram încrezut ºi nici nu
mã consideram superior celorlalþi. ªtiam sã apreciez la fel de bine
ºi meritele altora.
În orice carierã, fie cã eºti electrician, secretarã, muzician sau
chirurg, trebuie sã ai încredere în tine ºi în capacitãþile tale. Sã ai o asemenea siguranþã încât sã poþi spune: „Pot totul. Dacã nu ºtiu
ceva, întreb.” Foarte simplu.
* * *
Fusesem evidenþiat în repetate rânduri pentru munca mea la
Universitatea din Michigan. Acum urma sã intru în ultima ºi pro-
babil cea mai importantã fazã a studiului.
În viaþa particularã o duceam ºi mai bine. Candy a absolvit
facultatea din Yale în primãvara anului 1975, iar pe data de 6 iulie
ne-am cãsãtorit.
Pânã atunci locuisem împreunã cu fratele meu, Curtis, care nu
era cãsãtorit ºi se hotãrâse, dupã patru ani de serviciu în marinã,
sã-ºi termine studiile la Facultatea din Michigan. Am închiriat
împreunã cu Candy un apartament în Ann Arbor. Ea ºi-a gãsit
curând un post prin Forþele de muncã. În cei doi ani care au trecut
pânã mi-am încheiat studiile, rãspundea de cererile pentru ºomaj
ºi fãcea menajul.
Abia aºteptam sã ne mutãm din orãºelul Ann Arbor, în Balti-
more, unde se afla spitalul Johns Hopkins. Candy a început sã
lucreze pentru o societate de asigurãri. Datoritã contractului de
muncã limitat, activitatea ei se reducea la munca monotonã de
birou. O vreme a vândut ºi aspiratoare. Mai târziu a obþinut un
post de asistentã de redacþie pentru un profesor de chimie din Johns
Hopkins.
Doi ani a lucrat la redactarea ºi tipãrirea publicaþiilor spitalului
Johns Hopkins, timp în care a frecventat ºi câteva cursuri. Fiind
angajatã a universitãþii ºi cãsãtoritã cu un intern, era scutitã de
taxele de ºcolarizare.
ªi-a reluat studiile ºi, la scurt timp, ºi-a luat licenþa în economie
ºi s-a angajat la o bancã comercialã.
Eu, pe de altã parte, munceam din greu ca intern la Johns
Hopkins. Urmãream printre altele sã am relaþii bune cu toþi, pentru
cã nu cred în realizãrile la care ajungi de unul singur. Într-o echipã, fiecare îºi are rostul lui ºi trebuie sã fie conºtient de importanþa pe
care o are munca lui. Unii medici înclinau însã sã-i subaprecieze
pe ceilalþi, ºi asta mã irita cel mai mult. Ei nu „se coborau” sã
vorbeascã cu „omul simplu”, cu infirmiera sau cu femeia de
serviciu. Felul lor de a se comporta mã durea foarte mult, pentru
cã eu mã simþeam ataºat de angajaþii care lucrau cu conºtiinciozitate.
Fãrã sprijinul lor, medicii nu s-ar putea miºca.
M-am strãduit chiar de la început sã intru în vorbã cu personalul
auxiliar, cu aºa-ziºii „oameni de jos”, ºi sã încerc sã-i cunosc. La
urma urmei, ºi eu mã trãgeam din unii ca ei. În mama avusesem
un dascãl excelent. Ea m-a învãþat cã toþi oamenii sunt egali.
Venitul sau poziþia socialã nu-i face nici mai buni, nici mai rãi.
Când aveam un minut liber, treceam prin secþii ºi intram în vorbã
cu unul ºi cu altul, încercând sã le reþin numele.
Deºi nu intenþionam, am ajuns la un moment dat sã profit de pe
urma acestui fapt. Am descoperit câteva asistente ºi infirmiere cu
o vechime de 25-30 de ani. Puteam învãþa multe din experienþa
lor ºi n-am lãsat sã-mi scape ocazia. Mi-am dat seama cã ele
observau anumite detalii din evoluþia pacienþilor, pe care eu nu
aveam cum sã le aflu. Pentru cã se aflau tot timpul în apropierea
pacienþilor, sesizau schimbãrile înainte ca acestea sã devinã
evidente. O datã ce le câºtigam încrederea, îmi spuneau în cine
puteam avea încredere ºi în cine nu. Mã anunþau de îndatã ce
intervenea ceva pe secþie. Nu o datã s-a întâmplat ca asistentele sã
se întoarcã dupã ce ieºeau din schimb, ca sã-mi mai spunã câte
ceva despre un anumit pacient. Personalul nu era obligat sã
raporteze astfel de detalii, însã mulþi îºi dezvoltaserã în decursul
timpului o capacitate uimitoare de a prevedea complicaþiile ºi
recidivele. ªtiau cã se puteau baza pe mine, pentru cã îi ascultam
ºi mã bizuiam pe observaþiile lor.
Probabil cã întreþineam aceste relaþii ºi dintr-o dorinþã de a
compensa comportamentul altor medici. Îmi displãcea sã vãd cum
un intern ignora sugestia unei asistente sau cum un infirmier era
fãcut cu ou ºi cu oþet pentru cine ºtie ce fleac.
Cert este cã, datoritã sprijinului pe care mi l-au dat aceºti oameni,
am fost în stare sã fac o impresie bunã ºi sã dau randament în
muncã.
Accentuez acest aspect de fiecare datã când mã adresez tinerilor
„Este imposibil ca cineva sã fie absolut inutil, le spun. Dacã
sunteþi atenþi ºi politicoºi cu ceilalþi, ºi ei vã vor trata la fel. Indiferent
cã urcaþi sau coborâþi în ierarhia socialã, veþi întâlni acelaºi gen de
oameni. În plus, gândiþi-vã cã fiecare este un copil al lui
Dumnezeu.”
Eu am convingerea cã a fi un neurochirurg bun nu înseamnã a
te ridica deasupra celorlalþi. Singura diferenþã e cã Dumnezeu
mi-a dat un talent pe care aºteaptã sã-l dezvolt în folosul celorlalþi.
