Lupul se pregătește să sară cu un răget nebun, iar eu sunt gata să îl arunc argintul în față. Îi fixez ochii și un țipăt îmi iese și mie din piept în timp ce ridic mâna, pregătită de aruncare, când, un sunet puternc mă asurzește, răsunând apoi ca un ecou în urechile mele. Lupul se sperie și el și privește nebun în toate părțile. Un alt sunet se aude. Îmi dau seama că e un foc de armă. Acesta vine dinspre cimitir. O siluetă neagră se apropie. Lupul aleargă spre ea cu viteză, dar este rapid doborât la pâmânt de alte două gloanțe care se declanșează unul după altul. Lupul urlă groaznic, dar mai primește încă un glonț, care îi ia viața. Mă apropii pentru a distinge ceva.
-Kay! aleg în brațele lui.
Nu am fost vreodată mai bucuroasă să îl văd. Cumva lacrimile pe care le-am blocat în tot acest timp reușesc să iasă la suprafață.
-E în regulă! îmi spune. Ești în siguranță acum.
Într-adevăr mă simt în siguranță acum. Noaptea aceasta e deosebit rece semn că sfârșitul celei mai calde luni din an e aproape. Vântul suflă dinspre nord aducând parcă o toamnă mult prea timpurie. În jurul nostru e liniște. Se aude doar foșnetul frunzelor și al crengilor din pădurea de alături, care se bat una de alta, dar nicio pasăre, nicio vietate. E vremea lupilor și nimic din ce e viu nu mișcă, ci se ascunde de prădătorii ce stau la pândă în noapte. Kay privește de ceva vreme trupul neînsuflețit al lupului doborât. Din depărtare urlete groaznice se apropie.
-Kay, trebuie să plecăm! ordon speriată.
Haita probabil că a simțit moartea unuia dintre ei și se îndreaptă acum în grabă spre noi.
-Cine era? mă întreabă.
-A fost...Sammy Woodbery. M-a urmărit și pe urmă m-a închis într-o criptă veche. Voia să mă vâneze. A făcut la fel cu celelalte fete. Dacă nu veneai tu...cum m-ai găsit?
-Medalionul. Am pus un dispozitiv de urmărire în el. Ți-am spus că nu am încredere în acești lupi.
-Ce?!
-Voiam să te știu în siguranță.
Urletele se aud tot mai aproape și nu sunt sigură că vom scăpa cu viață de aici.
-Haide! îl trag eu de mână.
Trebuie să ajungem la cimitir. Nu cred că Alpha va porni spre oraș cu o haită furioasă.
-Ești rănită! observă Kay.
Brațele mă dor groaznic în locurile tăieturilor, dar durerea nu mă oprește. Reușim să facem câțiva pași, dar îmi dau seama că am pierdut destul sânge și nu ma puterea să alerg.
-Kay! Trebuie să te salvezi. Lasa-mă aici!
Privesc în urmă și un lup negru, de două ori mai mare decât orice prădător văzut de mine până acum își face apariția dintre copaci. Blana sa strălucește feeric la lumina argintie a lunii, iar ochii săi sunt de un galben aprins, cu nuanțe roșiatice.
-Nu te voi părăsi! rostește, îndreptându-și arma în direcția din care vine acesta. Mai am un glonț.
-Nu îl vei putea ucide cu un singur glonț!
-Voi putea dacă îl nimeresc în inimă!
Lupul se apropie, dar nu vine direct la noi. Trece mai întâi la cadavrul lui Sammy, îl miroase și apoi își îndreaptă privirea în direcția noastră. Își arată colții, luând poziția de atac. Rămâne însă pe loc.
-Kay, lasă arma jos! rostesc încet.
-Glumești? E o bestie. Ne va ucide. Pot să îl nimeresc dacă se mai apropie puțin. Nu te mișca.
CITEȘTI
Pradatori de noapte
Loup-garou''Unele umbre sunt atât de întunecate încât, punând lumină asupra lor, se întunecă și mai mult.'' Viața lui Lexi și a fratelui său se va schimba radical atunci când, ramânând orfani, ajung să locuiască cu un unchi despre care nu știau mai nimic. N...
