Pariul

Capitolul 2

-O fi sau o nu fi Alicia?!

-O fi biblioteca locul spre care ne indreptam sau nu?

-Nu prea cred. E singurul loc in care vrei sa chiulesti?

-De ce nu? Nu ai mai chiulit „elev de top"?

-Ma jignesti teribil. Dar niciodata la biblioteca. Nu pot sa imi stric in asemenea hal imaginea.

-Ce imagine?

-Esti foarte amuzanta ti-a mai spus cineva asta?

-Lasa-ma doua secunde sa vad daca te-am citit bine. Pari sa fi destul de destept incat sa ti un discurs in fata unui consiliu, dar imaginea pe care le-o prezinti unor gramezi de fraieri e mult mai importanta.

-Sunt destept?

-Lasa mai bine. Uita ce am zis. Si ca sa te corectez nu chiulim.

-Si mai rau atunci. Auzi m-am gandit mai bine nu vrei sa iti arat vestiarele ca tot suntem aici?

-Ai putut gandii? Ma mir...

Nici nu mi-am dat seama cat de tare ne-am indepartat si am intrat pe teren  si am inaintat pana aproape de vestiare. Imi vine sa imi dau o palma. Cum am putut fi atat de neatenta? Nu am fost niciodata atat de aeriana. Defapt cred ca mi sa mai inatmplat, dar asta a fost cu mult timp in urma si lucrurile s-au schimbat. Eu m-am maturizat. Cel putin asta credeam.

-Cu un minut in urma imi spuneai ca sunt cel mai destept tip pe care l-ai intalnit.

-L-a fel de increzut si... Vorba imi este smulsa de peretele cu care am facut cunostiinta de aproape. As zice ca daca continua asa coloana mea nu o sa mai rezite mult si o sa ii trimit factura de fizioterapeut.

-Si mai cum? Incredibil de sexy? Dragut?

-Dragut de incredibil de enervant. Ce crezi ca faci? Misca! Iubita ta nu o sa fie prea fericita sa afle de mica ta scapare.

-Putin imi pasa de ea.

-Tu nu ai nimic mai bun de facut?

-Ce as putea sa am mai important decat tine?

-Sa cauti replici de agatat mult mai bune caci astea pe care le folosesti nu mai sunt la moda de mai mult de un secol.

-Vrei sa te sarut sa iti arat cat de bun pot fi si fara replici?

E asa de enervant. Ma face sa imi pierd toate viitoarele credite pe care le voi avea daca cineva vede asta. Scena asta e pur si simplu o greseala. Ii simt respiratia pe fata si bataia inimii sale pe care o simt prin mana cu care mi-o tine pe a mea. Ii simt muschii contractandu-se si pot sa jur ca pentru cateva secunde ii pot observa ochii negrii devenind agitati,dar doar pentru cateva secunde. Nici nu imi dau seama daca asta a fost doar in imaginatia mea sau chiar s-a inatmplat.

-Auzi tu iti folosesti doar jumatate din creier sau asa e el mai bolnavior din cazua ca il pui sa se gandeasca la replici de agatat mult prea proaste.

Nu imi dau seama de ce am spus asta. Adica in putinele ore in care am avut ocazia sa ma aflu prin apropierea lui am realizat ca este un baiat inteligent doar ca nu vrea sa faca nimic in privinta asta. Dar nu am timp acum ca sa ma gandesc daca e in deplinatatea facultatilor mentale. Trebuie sa scap cumva de el. Cand m-a inscris mama la karate am zis „nu am nevoie". Ce nu as da acum sa ii arat eu o schema. Asta nu a sunat bine nici macar in capul meu.

-...schema de karate pe tine. Iti arat eu tie...

-Te gandesti deja la prosti?

Cred ca am rosit toata. Nici nu o sa ma intreb cum am gandit cu voce tare si nici cat am gandit cu voce tare. Nu imi vine sa cred ca o sa ma fac in halul asta de ras in fata baietasului astuia. Imi pierd firea incet incet. Cred ca nici eu nu sunt in deplinatatea facultatilor mentale. Sa gandesc cu voce tare e de multe ori un pas spre nebunie. Nu? Am inceput sa ma intreb sigura. Bine ca macar nu imi raspunde cineva.