Soul of the lost demon

CAPITOLUL 4: Planul Începe

PERSPECTIVA LUI ALLY

Alarma telefonului ma trezește din somn. Este 7 dimineața și într-o ora trebuie sa fiu la liceu. Merg la bucătărie sa îmi pregătesc micul dejun gândindu-mă la cele întâmplate seara precedenta. Jeff este un tip foarte misterios, dar cu toate astea, prezenta lui ma liniștește. Sper sa îl mai vad...

Sunt pe coridorul scolii îndreptându-ma spre clasa. Intru în clasa și...
-Hey, Ally, prinde!
Ma trezesc cu hârtii mototolite aruncate în mine. Toți încep sa rada de mine.
-Tocilaroooo!!! spune Luke, unul din cei care se iau zilnic de mine.
Merg în ultima banca obișnuită deja cu aceasta primire și aștept sa înceapă ora. Profesoara intra în clasa însoțită de un băiat misterios. Fiindcă avea gluga hanoracului trasa pe cap nu am reușit să-i vad fata. Se pare ca era nou în liceu. Încercând să-i vad fata nu am fost atenta la numele sau. Profesoara l-a poftit sa ia loc într-o banca. Din toate băncile libere, s-a așezat lângă mine.
Replica lui Luke nu a întârziat sa apară:
-Amice, nu îți recomand să stai lângă ea. E o tocilara.
-Nu ma deranjează sa stau lângă ea. Pare drăguță. răspunde colegul cel nou și toți rămân cu gura căscată uitându-se la el.
Vocea aia.. Îmi amintește de cineva. Când se așează lângă mine reușesc sa i vad fata. Era Jeff. Dar cum?! Eram atât de fericita ca în sfârșit îl revăd!!!
-Jeff? întreb eu în șoaptă cât sa nu ma audă profesoara
-Chiar eu! îmi răspunde Jeff

PERSPECTIVA LUI JEFF
-Chiar eu! ii răspund lui Ally.
-Cum de ești aici?
-M-am transferat. ii răspund scurt lui Ally sperând sa nu mai pună întrebări despre asta..
-Cum ai reușit sa te transferi aici asa repede?
-N-a fost foarte greu.. Sa zicem ca n-au putut sa ma refuze.. spun asta și las un zâmbet mic să-mi scape.

*cu 3 ore în urma*

-Jeff, ma tem ca nu te pot primi în școală mea. imi spune directoarea
-Poftim? De ce?
-Dosarul tău nu este complet.. În plus este mijlocul semestrului, nu pot face o schimbare asa de brusca.
-Va pot aduce restul hârtiilor mai târziu.. Haide, sunt sigur ca puteți face o mica excepție pentru cineva ca mine.
-Și ma rog, cine ești tu ca să fac eu excepții? întreabă directoarea cu un aer de superioritate ce m-a enervat.
-Eu sunt mana dreapta al Maritului Lucifer! spun în timp ce ma apropii cu pași repezi de ea uitându-mă în ochii ei. Îți pot arde sufletul printr o singura pocnitura de degete, deci tu, drăguțo, o sa mi te supui în clipa asta sau îl vei vedea pe însuși Lucifer.
Se lăsase liniștea. Rămăsese încremenita iar apoi... a început sa rada?! Ce e în neregula cu oamenii ăștia??
-Bună gluma, Jeff, dar halloween-ul a trecut. Poate anul viitor.
Fierbeam de nervi...asa ca fără sa vreau m am transformat în fata ei. A scos un țipăt scurt dar puternic iar apoi a leșinat. Când s a trezit era deja sub controlul meu.. Și atârnata de un perete. Ma implora sa ii dau drumul. Oh, cât ador partea asta în care toți ma implora sa i las...in care își dau seama ca e mult prea târziu și tot ce fac e sa implore. De-a dreptul încântător!
-Lasă-mă, te rog, te implor.
-oh, o sa te las, dar vezi tu.. Eu vreau foarte mult sa fiu elev în școala asta, iar tu vrei sa te las sa trăiești. Pana nu primesc ce vreau, nici tu nu vei primi ce îți dorești, însă îți recomand să decizi repede..nu sunt o fire răbdătoare.
După câteva secunde, printre sughițurile ei aud un "bine, asa vom face." asa ca o las în viata dar nu înainte de a-i șterge din memorie părțile în care o chinuiam și ma aratam ei

*înapoi în prezent*

Ma trezesc buimac din gândurile mele. Ora se terminase. O vad pe Ally ieșind din clasa, ma grăbesc sa o ajung din urma dar sunt oprit de o fata cu parul șaten lung, machiata și cu niște unghii care drace! sunt uriașe!
-Bună! Eu sunt Katy! Tu trebuie sa fii Jeff, nu?
-Ahm.. Da..
-Vino cu mine sa îți prezint școala!
Nu apuc sa spun nimic ca ma trezesc tarat prin școală de domnișoara "gheare de vrăjitoare". Toată ziua am fost bătut la cap de Katy și prezentările ei. Când încercam sa scap de ea, apărea brusc fix unde nu te așteptai. Ori e vreun stalker dubios, ori e ninja sub acoperire.
Îmi pare rău însă că n-am mai văzut-o pe Ally.
Merg pe strada ce duce către casa lui Ally când... Nu se poate... Rămân încremenit și simt cum.... Cum venele mi se umfla, maxilarul mi se încleșteaza si pumnul meu sta strâns...