Alice, slujnica mea intră în camera mea cu o tavă de mâncare. O privesc cu ochii întredeschiși, decid să mă ridic din pat în șezut. Privesc mâncarea și după o privesc pe ea, ca și cum ne-am înțelege din priviri spune:
- Știu, nu ai poftă de mâncare.
- Te rog să îmi acorzi liniștea de care am nevoie pentru a mă gândi la ce se va întâmpla.
- Exagerezi. spune lăsând tava pe noptieră. Îl vei cunoaște și cu timpul poate vă veți înțelege.
- Mâine va trebui să îmbrac aia. spun gesticulând către rochie. Este așa urâtă, nici măcar nu am ales-o eu, mama a făcut-o. Onoarea de a-mi alege rochia în care mă voi căsători trebuia să îmi revină în totalitate mie.
- Nu fi așa negativistă cu totul. E drăguță. spune dar și ei îi vine să se strâmbe când o privește.
-Vreau să fiu singură acum! Mâine când mă vei vedea să nu îmi spui rămas bun, dacă aș putea să aleg o cale de a muri fără să produc consecințe grave cu siguranță nu aș mai fi aici vorbind cu tine. Pleacă! spun cu pumnii încleștați în cearșaful alb de pe pat în timp ce ea cu ochii inundați de lacrimi ce stau să cadă plecă privindu-mă pe furiș până ajunge la ușă.
Sting lumânările ce luminează camera și mă afund în întuneric.
CITEȘTI
Silită La Căsătorie
ФэнтезиPierdută în gânduri îmi așez capul pe pernă și îmi închid ochii obosiți. O imagine groaznică îmi rămâne în memorie și seacă de viață până și ultimul gând frumos pe care l-aș fi putut avea. În câteva zile voi fi mireasă, probabil oricare altă fată ce...
