Părăsesc marele club şi mă bucur nespus de mult că nu am dat ochii cu nici unul dintre prieteni, nici măcar nu aş fi ştiut ce scuză să le mai spun. Faza că îmi doresc aşa de mult compania lui Sorin, nici nu se pune problema să o discut cu ei.
Sunt prieteni buni, nu am ce să le reproşez, dar nu mă simt aşa de ataşată de ei, pentru a împărtăşi mai mult decât nişte ieşiri nevinovate şi faptul că ne distrăm foarte bine împreună.
Ajung în cele din urmă în staţia de taxiuri, deschid uşa şi mă fac comodă pe scaunul din spate. Spun pe un ton plictisit adresa la care vreau să ajung, iar atunci când motorul maşinii toarce sub noi, semn că am pornit spre destinaţie, mă las din nou purtată spre lumea necunoscută, pe care astăzi am cunoscut-o. O lume total străină mie, o lume în care îţi doreşti ca o singură persoană să fie alături de tine, şi... de ce nu? O ceaşcă de cafea.
Zâmbesc tâmp şi urmăresc luminile oraşului cum fug prin faţa ochilor mei, mi se par mai frumoase în seara asta, de ce oare?
- Oare, Sorin ce face la ora asta, şi fără să vreau, arunc ochii spre ecranul telefonului care îmi indică ora unu. Doarme, concluzionez de una singură şi închid telefonul.
- Am ajuns, mă înştiinţează taximetristul.
- Vă mulţumesc, spun în timp ce îi întind banii şi mă grăbesc să ies, fără a mai aştepta restul.
Păşesc hotărâtă spre intrarea blocului, iar când să caut prin geantă după chei, două braţe puternice îmi cuprind mijlocul, mă simt întoarsă şi două buze moi fac contact cu ale mele. Rămân pe moment stupefiată, inima o ia la goană şi sângele dă să ţâşnească din vene.
Mă trag atât cât pot pe spate, doresc cu ardoare să văd cine este nebunul şi ochii se măresc atunci când văd că nu e nimeni altul decât, Sorin.
- Eşti frumoasă, îmi şopteşte la ureche, iar apoi mă trage din nou într-un sărut pasional la care decid să îi răspund.
- De când îmi doream să fac asta! Îmi spune.
Dar în secunda doi, mă decid să nu cedez aşa uşor, ce naiba ne ştim doar de o zi.
Mă trag din strânsoarea lui, iar apoi palma mea face contact cât de tare pot cu obrazul lui.
Mă priveşte stupefiat şi nu pare să-i vină a crede că tocmai l-am plesnit.
- Hei ce a fost asta? Mă întreabă în timp ce îşi freacă uşor zona vătămată pentru a-şi diminua durerea.
- Dezaxatule, mă răstesc la el.
- Ce? Să nu îmi zici că nu ţi-a plăcut.
Simt că obrajii mi se aprind la modul cel mai tare cu putinţă.
- M-ai speriat, îi răspund scurt.
Adevărul este că a fost plăcut, şi pe deasupra nici nu ştiu ce i-aş mai putea spune. I-am răspuns la sărut, când puteam să mă trag din prima clipă de acolo. Nu am făcut-o, aşa că singurul lucru plauzibil pe care îl pot spune acum, este că m-am speriat.
- Te-ai speriat deci? Mă întreabă. Şi aşa te sperii tu mereu? Săruţi şi apoi pocneşti? Şi un zâmbet de ştrengar îi apare în colţul gurii.
M-a blocat, acum ce aş putea să spun? Că nu am avut nici o relaţie până acum, că habar nu am ce este cu mine, şi că de azi dimineaţă nu-mi doresc decât prezenţa lui?
Habar nu am ce joc face el sau cum ar trebui să mă comport, aşa că fac singurul lucru care îmi trece prin minte în aceste momente. O iau pe scări îndreptându-mă hotărâtă spre apartamentul meu.
- Unde te grăbeşti? Îl aud din spatele meu cum mă urmează îndeaproape.
- Trebuie să mă odihnesc, răspund cât pot de scurt.
- Serios? Se miră în urma mea, şi ce treabă aşa importantă ai, de trebuie să fii odihnită.
- Am o întâlnire importantă mâine, îi spun şi mă întorc către el.
O sprânceană, în semn de mirare se ridică uşor deasupra ochiului stâng.
Ştiu că se întreabă acum dacă, nu cumva anulez întâlnirea noastră. Nu îl mai las să scoată un sunet şi-i răspund imediat.
- Da, nu te mira aşa, am întâlnire cu un dezaxat sexi şi al naibii de frumos, trebuie să fiu odihnită, se pare că este şi puţin impulsiv. Arunc vorbele, după care trântesc uşa după mine şi mă lipesc de vizor pentru a-i vedea reacţia.
Stă câteva clipe nemişcat, şi priveşte fix spre uşa apartamentului, cred că nu au ajuns cuvintele la el. Îşi trece mâna prin păr şi pe faţa lui apare un zâmbet de toată frumuseţea.
Ce frumos este... îmi spun şi mă îndrept spre dormitor, chiar am nevoie de somn.
