Durarara!! The new curse!

Prolog

  Era noapte! In Ikebukuro, strazile erau impinzite de oameni. Era destul de galagios, ceea ce ma deranja, cit de cit. Am ajuns in Tokyo cu 2 zile in urma si ma pregatesc sa invat la academia Raira. Dar inainte de a va spune ce se va intimpla, ar trebui sa va povestesct ce s-a intimplat deja.In trecut: Acum ceva vreme, locuiam in Kabukicho, impreuna cu familia. Familia Osomatsu, o familie respectata in intraga Japonie. Ea era cunoscuta, in mare parte, pentru averea imensa pe care o detineau,si pentru relatiile lor criminale. Lucrurile mergeau bine, pina intro noapte. Asta s-a intimplat cind eu, Osomatsu Rentaro aveam doar 5 ani. Pe atunci, nu intelegeam prea multe despre lumea de dupa portile vilei. Era ora la care, de obicei, ar fi trebuit sa ma culc. Chiar asta faceam, pina cind mama mea a fortat usa sa se deschida. Era speriata, speriata de ceea ce se intimpla. Pina si eu puteam intelege ca ceva era la mijloc, auzind tipete venind din afara camerei. Fara sa stea pe ginduri, m-a ascuns in dulap spunindu-mi sa nu scot un sunet, indiferent de ce voi vedea sau auzi, si sa nu ies pina nu aud sirenele politiei. Asta si am facut, incercind, cu mintea mea de 5 ani, sa inteleg ce se intimpla. Ceea ce a urmat, a fost, este si va fi un cosmar ce ma va bintui pina la moarte. Un grup de persoane au intrat in camera, strigind tatalui meu sa termine niste afaceri care ii inpiedicau intr-o treba destul de delicata legate de Ikebukuro. Tata a refuzat sa raspunda, ceea ce a dus la moartea mamei si apoi a lui. Unul din acei oameni au inceput sa traga, in timp ce eu mi-am astupat urechile si mi-am inchis ochii pentru a nu vedea ceea ce s-a intimplat. Dupa asta, acei oameni au parasit camera, si mai apoi casa,pentru ca politia ajunse la locul faptei. Mi-am amintit ce mi-a spus mama si am iesit fugind spre masinile de politie, plingind si strigind. Dupa acel incident, am parasit Japonia pe o perioada de citiva ani. Am mers in America, unde am studiat, dezvoltindu-ma atit mental cit si fizic. Dar nu am uitat nici macar o clipa de ceea ce s-a intimplat.In prezent: Asa am ajuns unde sint acum. Sint ultimul supravetuitor al familiei Osomatsu, sint bogat peste masura dar sint distrus din punct de vedere mental, asa mi se spune dar eu cred ca doar sunt antipatic. Din ziua aceea am jurat sa distrug orasul care mi-a distrus familia, deoarece oamenii astia m-au facut sa devin o fantoma, si eu ii voi face sa plateasca. In aceste 2 zile de cind m-am intors, am observat cum s-a schimbat zona. Aparent, exista un numar mare de gang-uri in oras, chiar mai multe decit inainte. Totusi, chiar si aceste gang-uri sint precaute cind vine vorba de 4 specifice persoane. Ei sint cea mai mare controversa a orasului. Primul fiind Orihara Izaya, un om in jur de 23 de ani, care e specializat in obtinerea si vinderea de informatii,pentru mine un fel de las care se ascunde dupa secretele altora . Shizuo Heiwajima, un blond cu forta inumana, care poarta mereu un costum de bartender,un tembel care prefera sa actioneze si nu sa gindeasca. Se spune ca are o relatie mai "delicata" cu Izaya,mor de interes cum se va termina acest conflict. Al treilea este Simon Brezhnev, un african care a crescut in mare parte in rusia,n-am aproape nimic de spus despre el de-si mi se pare cunoscut. Este considerat de neinvins intr-o lupta strict corp la corp, dar Shizuo il domina daca vine vorba de alte metode. Si ultima este Calaretul fara Cap. Aceasta persoana a primit acest nume desi este o femeie care conduce o motocicleta si nu un cal. Cit despre partea cu "fara cap", se datoreaza faptului ca unii oameni detin dovezi video cu ea fara cap. As vrea sa aflu personal ce creatura e asta! Este un lucru interesant ca de mine nu stie nici o banda, insa de numele familiei mele se tem cei din mafia locala. Dar destul despre asta, stiiti deja ca am invatat in America, un fapt interesant e ca eu torturam toata scoala. De mine se temeau nu doar studentii, ci si profesorii, ei ma considerau un geniu, deoarece am fost inscris in universitate California din Los Angeles de-si avem doar 16 ani, daca ma intrebati cum s-a intimplat asta, o sa va spun ca de cind mi-au omorit familia nu m-a mai interesat nimic in afara de scoala, de aceea cind aveam doar 14 ani, am terminat primele 8 clase. Si desi nu aveam nici un interes, aveam 2, asa sa zicem, pasiuni. Ele fiind jocurile de noroc ( toate jocurile, in general, cel mai mult, pokerul, sahul, ruleta simpla si cea ruseasca), si ceva asemanator cu psihologia umana. E o pasiune cam stranie, cum a specificat majordomul meu, Sebastian. Desigur, dar ador sa persecut oameni care ma enerveaza sau cei care pur si simplu au fost intr-un loc nepotrivit. Poate ma veti crede dus cu pluta dar sa fiu sincer nu-mi pasa. Facultatea am terminat-o cu o medie de 10 si cu o purtare nesatisfacatoare cu o prezente de doar 47 de zile in care am fost la scoala. M-am batut de 74 de ori doar in ultimul trimestru si participat la peste 128 de batai am ajuns de 17 ori la politi si de fiecare data am iesit basma curata. Sebastian deja e terminat de cite ori a fost nevoit sa raspunda pentru mine. M-am intors in Ikibucuro doar ca sa intru in posesia averi si sa petrec aici ultimi 12 ani pina la maturitate, cinstit orasul e jalnic dupa ani petrecuti in America, Rusia, si Anglia, Japonia mi se pare jalnica si Ikibucuro un oras de nimic. M-am inscris la o scoala pe nume (Academia Reira) e destul de interesanta si plina de persoane captivante ca Kido Masomi si Ryugamine Mikado, unul e mereu vesel ca deja imi vine sa-i bag un cutit in git doar ca sa nu mai spuna glumele lui nesarate celalalt e un specimen interesant fara ambiti sau dorinte mari doar cu o bunatate din cauza careia imi vine sa vomit, serios cum e posibil sa fii asa de deplorabil. In fine am destule piese ca sa ma distrez, si credetima o voi face!(Ha! ha! Ha!)