Okey. Este foarte frumos să simți că nimănui nu-i pasă de tine..ceea ce este parțial adevărat deoarece singurii cărora mereu le pasă sunt părinții.
Uneori îmi vine să nu mai spun nimic nimănui, să văd și eu dacă le pasă de mine îndeajuns încât să spună un “ce faci” sau să ma salute. Și chiar cred că o sa fac asta. Mâine o să am cea mai fericită aniversare în care o să primesc decât un “la mulți ani”și atât de la persoanele în care am cea mai mare încredere, acele persoane care ar face orice pentru tine să te vadă zâmbind. Acum dacă îmi spune o persoană cu care de-abia vorbesc sau mă ignoră tot ce vreau nu o să ajungă să-mi atingă sufletul. Am nevoie doar de o singură persoană care să mă bage în seamă și să mă facă fericită. Eu nu cer mult, nu vreau un roman intreg despre cum ma considera, ci doar un “te iubesc”, dupa care sa urmeze un schimb de replici amuzant, dar care imi va aduce un zambet. Sper sa se intample asta, chiar daca l-am suparat.. Pur si simplu nu am raspuns la intrebarea pe care mi-a pus-o, avand in vedere ca in consider un frate, adica ce frate te-ar saruta? Dar intrebarea a venit in niste circumstante si mai interesante:se gandea la mine in timp ce se uita la un clip cu un cuplu si Bang! I-a venit intrebarea…Sincera sa fiu daca nu spunea ca se face de rusine sau ca intrebarea i-a venit “din secul curului”i-as fi raspuns. De ce nu îi raspund acum avand in vedere ca este suparat? Ei bine, dupa ce mi-a adresat intrebarea am iesit, el spunandu-mi: “Maine sa imi raspunzi la intrebare”. M-am gandit ca avand in vedere ca isi doreste asa de mult sa afle raspunsul am zis sa i-l spun. Dar urmatoarea zi a uitat complet de intrebare, si s-a suparat -din nou- ca nu am raspuns, supa ce i-am adus eu aminte. Il cunosc destul de bine, in 3 luni l-am cunoscut mai bine ca oricine, dar de ce se comporta altfel cand e singur cu mine si altfel cand mai sunt persoane? Adica as vrea sa arata afectiunea pe care mi-o poarta cu toata lumea, nu sa se ascunda. Si nu stiu cum, dar am ajuns sa ne spunem “te iubesc” in fiecare zi, chiar daca nu suntem un cuplu. Si am mai avut probleme si din cauza asta: avea o imagine de profil cu 2 adolescenti care se sarutau, dar era scris numele lui si al meu. Primeam 4-5 mesaje, celor mai neapropiati probabil spunandu-le ca suntem impreuna. M-a convins si pe mine sa fac asta, dar totusi mi se parea dubios. Mai sunt si alte lucruri care s-ar impotrivi acestei “relatii”: diferenta de varsta si faptul ca stam la mii de kilometri departare. Dar macar este posibil sa avem o relatie, adica cum sa iubeasca o copila? Mi-a spus odata ca eu sunt singura care ii ofera atentie, dar se pare ca nu vrea atentia mea. Cunoaste fete de mii de ori mai dragute sau mai de treaba sau mai putin suparacioase decat mine, dar de ce el a ales o copila sa-I fie prieten adevarat, dar acum se pare ca putem deveni mai mult decat prieteni. Da, eu il plac. Iubesc acest baiat pervers, care ma baga mereu in belele, dar cu care impartasesc cele mai frumoase momente. Mi-a fost alaturi si la necazuri, aparandu-ma. Intr-o seara , dupa ce am iesit, mi-a trimis un mesaj “o sa ajung sa te plac cu adevarat L”. Inima mea s-a umplut de speranta. Dar eu , ca o curioasa ce sunt, l-am intrebat la ce s-a referit, si anume la cum ca ma place ca prieten. Mi-a spus si ca ii place sa vorbeasca cu mine, dar de ce intotdeauna asteapta sa il bag eu in seama? Stau pe calculator ore intregi asteptand sa intre, dar cand o face nici nu ma baga in seama. Stau tot timpul pe “online” fix ca sa ii atrag atentia, dar reusesc? Nu. Astfel ajungand eu sa il bag in seama. Uneori ma face sa cred ca chiar ii place de mine: de exemplu, mi-a trimis o melodie, spunand ca versurile imi sunt dedicate mie. Ce sa vezi? Melodia era de dragoste. Eu imediat ce am auzit-o am luat-o pe telefon, acum avand un fior pe sina spinarii de fiecare data cand o ascult. Dar pana la urma de le sa nu-I spun ca-l plac? Adica nu e ca si cum s-ar putea ca el sa nu ma placa, ceea ce este cel mai probabil, si sa ma fac de rusine. Si oricum nici daca m-ar placea nu am fi impreuna…Adica el mereu e ocupat: sala, dans, flimeaza, vorbeste sau cine mai stie ce. Da-abia daca apuc sa vorbesc cu el. Adica nu cu “invelisul” dur care il are, adica nu cunosc vreo persoana care sa injure mai mult ca el. Cand este el insusi este dragut, dulce, dar cand vorbeste cu prietenii nu poate sa fie asa. Ii cunosc pietenii, majoritatea sunt niste boi. Mai inainte ne-am certat. Este foarte greu pentru mine, numai pentru ca nu suport pe cineva s-a intamplat asta. Mi-a spus ca “in scris poti scrie la nesfarsit dar cand vorbesc cu tine de-abia scoti un sunet”. I-am explicat ca eu sunt defapt o persoana, timida, chiar daca ma dau puternica si nu mai stiu cum. Chiar plangeam , si inca mai am lacrimi in ochi pentru ca sunt o proasta. Pur si simplu sunt o proasta, nu merit sa-l cunosc..nu merit sa fiu prietena lui..nu merit sa il iubesc.. Nu stiu cum e pentru el, nu stiu cat tine el la mine, dar eu tot timpul sufar la aceste certuri. Nu stiu de ce, dar simt nevoia sa plang, cred ca eu sufar, dar constiinta mea nu accepta. Uneori nici nu pot dormi noaptea, incep sa plang ca o proasta si visez la lucruri care nu se vor intampla. Nu stiu daca este adevarat ca “atunci cand nu poti dormi cineva se gandeste la tine”.Dar eu intotdeauna sper ca nu pot sa dorm din cauza lui, ma face sa ma simt mai bine. Este ziua mea, si exact cum m-am asteptat am primit doar un “la multi ani”. Cred ca o sa ma inlocuiasca. Inainte spunea ca nu ii place sa vorbeasca cu ea, dar acum cred ca vorbeste cu mine. Vreau sa ma sinucid, da, daca nu mai simt cel putin prietena cu el si sa vorbeasca cu mine, nu mai are sens viata. Da, viata mea a ajuns sa depinda de el, atat de mult il iubesc. Nu stiu de ce dar sunt mereu negativista, ambii mi-au trimis mesaj la 12 noaptea, eu cred ca vorbeau si urasc asta. Da, sunt geloasa, vreau sa fie acolo doar pentru mine, sa imi scrie numai mie, sa fie numai al meu. Sunt sigura ca ea o sa il departeze de mine, asa s-a intamplat intotdeauna. Eu il iubesc, vreau sa i-o spun, poate asa ar vorbi mai mult cu mine, poate asa isi va da seama ca copila asta este geloasa. Am spus ca azi nu o sa-l mai bag in seama, nu o sa ii mai trimit prima mesaj, dar nu o sa reusesc. Il iubesc prea mult ca sa stau departe de el. As vrea ca si el sa spuna asta, sa ma bage. Macar un cuvant, din greseala, dar nu se intampla.. sunt o proasta ca eu cred ca asta se va intampla, dar macar sa cred as putea. Acum cred ca iar o sa ne certam. Mi-am facut curaj si i-am spus unul dintre multele lucruri la care ma gandesc. Imi sare inima din piept cand imi trimite mesaj, chiar daca este vreun “mass” sau o contrazicere a replicii mele. Diseara o sa impartasesc tot ce am scris unei prietene, care a ajuns sa-mi fie sora. Nu stiu ce va spune, dar macar o sa-mi dea niste sfaturi cineva. El de ce nu ma baga in seama? Stau in fata acelui monitor blestemat numai sa astept raspunsul lui.
