Lucrari pentru concursuri

Concursul ,,Pete de culoare"-prima proba

In feericul taram numit JoyLand traiau proaspetii regi si ai lor supusi. Dupa o nunta ca in basme, la putin timp, tanara regina a anuntat ca regatul va avea un mostenitor. Bucuros din cale-afara, regele isi imagina o fetita cu bucle castanii, fata dolofana si ochi verzi. Regina vedea deja un flacau cu par negru si ochi albastri ce avea sa-l numeasca cu mandrie fiu, print si viitor rege.

Taramul Bucuriei, in care voia buna si zambetele sincere dintre oameni reprezentau baza unui trai linistit sub acoperamantul suveranilor, se invecina cu Padurea Sufletelor Pierdute. Pe cat de luminos, sanatos si radiant era taramul acesta, pe atat de intunecata, infricosatoare si bolnavicioasa era padurea. Acolo intrai, dar nu te intorceai. Cei care au scapat insa, au ajuns acasa cu pielea arsa si cojita, iar o multitudine de eruptii le acaparau pielea, acestia fiind azvarliti din nou in padure pentru a nu se molipsi si altii, sufletele si trupurile lor pierzandu-se pe vecie.

Nisipul din clepsidra astrologului s-a scurs, iar reginei i-a venit sorocul. Tipetele de durere invadara atmosfera incarcata de graba slujitorilor, facand pana si fetele pictate in tablouri sa se ingrozeasca.

-Cum se simt? intreba regele atunci cand vocalizele de durere incetasera.

-Majestate, regina a avut parte de o nastere grea. Dumnezeu a pricinuit chipul si sufletul ei de inger! Am reusit, totusi, sa o salvam.

-Si copilul?

-Sa ne traiasca, Majestate! Sa dea Domnul ca printul sa ajunga un rege intelept si cu inima mare, ca dumneavoastra!

Trecand pe langa doctor, intra in dormitorul sotiei sale. Culcata pe spate, cu parul desfacut si udat pe alocuri din cauza burboanelor de sudoare si cu ochii impaienjeniti de lacrimi isi tinea odorul in brate. Regele se aseza pe marginea divanului ii saruta crestetul, inspirand mirosul de miere.

-Ti-am spus ca o sa fie baiat! 

-Da, mi-ai spus.

-Nu mai ofta ca ai pierdut!

-Nu inca!Ce culoare au ochii lui?

-Dragul meu sot, nu te mai unfla in pene. Am spus ca ai pierdut. Printul are ochii regelui. Ochi de un albastru mult prea frumos!

-Deci chiar am pierdut pariul!

-Da si asta inseamna ca o sa trebuiasca sa te ti de promisiune!

-Da, draga mea regina. Nicholas se va casatori cu persoana draga lui, iar eu nu ii voi reprosa nimic.

-Nicholas? Imi place!

Cu fast mare s-a mai petrecut la botezul printului. Dar dupa ce si ultimul invitat a parasit perimetrul castelului, micul Nicholas a ajuns sa fie purtat din maini in maini, pana intr-o camera secreta. Inconjurat de 5 femei a fost asezat intr-un cerc, iar mai multe incantatii parasira gatlejele vrajitoarelor. La un mostenitor regal, un element ar trebui sa apara la botezul acestuia, aratand puterea progeniturii cu sange albastru. Dupa nici doua cuvinte rostite in intregime, in jurul patutului printului s-a format un zid de foc ce respingea vrajile vrajitoarelor. Cu cat ele incercau mai mult, temelia se fonda si mai bine. Radacini au parasit pamantul ridicandu-se rugatoare spre puiul de om. Vantul adia printre micile crengi, apa curgea la radacinile lor, in timp ce focul palpa deasupra lor. Inmarmurite, vrajitoarele au oprit totul, chemand cuplul regal.

-Ce e, Morgen? intreba regele.

-Ce element stapaneste fiul meu? chestiona la randul ei regina.

-Majestatile voastre, nu stiu daca sa va spun cu bucurie sau tristete asta. Printul Nicholas e Alesul.

-Poftim?!

-Acesta e adevarul. Printul e mostenitorul puterilor luminii si a dragonului de foc. Timpul nostru a expirat. Va mai pot spune doar ca fara atrenament, puteriile ii pot fi fatale, iar regatul de va fi condus de el, nu va avea alta regina decat mostenitoarea puterilor intunericului si a pasarii de foc.