Era ora 6:00 dimineața:
- Heeei! Yuri! Scoală. A început sa strige Yurio la mine.
-Doamne feresteee. Scoală omule! Baaaa! Si îmi arunca cu o carte in cap.
-Agh?! Am.. Scuze. Ce s-a întâmplat?
E totul ok?
-Nu nu e totul ok. Mișca ca avem școală. Nu știi asta?
Ma întreabă Yurio nervos si arogant.
-Ba da stiu, dar nu e la 7:00?
- Nu printeso. La 7:00 începe.
- ow..nu știam.. Nu sunt prințesă!!
- Atunci școala.
M-am ridicat din pat, mi-am făcut rutina de dimineața si am plecat împreună cu Yurio spre Colegiu.
In drum spre Colegiu:
-Si tu de când ești pe aici?
- ha? Eu? De 2 ani. De ce te interesează princess?
- întrebam si eu.. Nu sunt printesa.
- da, da cum zici tu princess.
-hgh..🙅🙅🙅
In timpul orei de canto
- Buna elevi!
- Buna ziua domnule Victor.
- el este colegul vostru nou. Yuri.
- hei.. 🙋🙋🙋
- heeh..ce gras e...
- amm....😖😖😖
-liniște!! Fara jigniri. Spuse Victor luandu-ma sub brațul sau.
- astăzi vom face niste vocalize. Dure in banca Yuri.
- (in cor) la la la la la la la la la la la la la .etc
In pauza de prânz.
- Hei!
- agh.. Buna ziua!
- nu ma lua cu buna ziua. Zi-mi Victor.;)
- amm...ok. Victor.
- îți place aici?
- amm...e ok. >\\<
- ma bucur. Eu predau si meditații la chitara, vrei sa te invat? Am văzut ca ești bun la canto.
- nu stiu.... Poate...:)
- azi la 13:00 in parcul vizavi de lângă florărie.
- ok. >///<
După discuția avuta cu Victor, sau d-l Victor, m-am simțit altfel. Era ciudat.. Totuși am vrut sa învăț chitara, dar nu am avut de la cine . si așa ce se poate întâmpla rău, nu?
La ora 12:55:
Era 12:55 eu m-am pus pe la 11:00 sa ma odihnesc si am uitat complet de întâlnirea pentru meditație a lui Victor. Ceasul indica 12:56 iar eu dormeam. A început sa sune mama. M-am trezit m-am uitat la cias, si după ce am văzut ora 12:57 m-am îmbrăcat cu ce am găsit si am fugit pana la parcul de lângă florărie. El ma aștepta cu o chitara. Eram îmbrăcat cu un tricou si o pereche de pantaloni de pijama si hanorac. Parul ciufulit fara chitara. Eram complet dezorientat.
El a început sa îmi facă cu mana. Eu ma uitam la el ca la urși. A venit lângă mine si m-a întrebat:
- ești ok?
- am...da...nu? Nu stiu. Scuzati-ma ca am întârziat si ca arat ridicol.
- hehe...nu contează si așa mergem la mine acasa.
In mintea mea:
( ce?!? La el acasă? Nu nu nu... Nu e ceva bine..poate ma agresează. Si așa sunt dolofan, nu vreau sa îmi pierd tot farmecul de grăsuț, chiar daca am mai slăbit...)
- Yuri!?!Yuri,!!
-agh agh . sunt aici ..da.. E ok..😓😓😓
