Umbra [ Editari minore ]

Capitolul 6 : Razboiul s-a teminat

Nici nu stiu de cat timp stau aici , poate de ore , zile sau chiar saptamani. Sunt pizoniera in locul pe care acum ceva timp il numeam casa , dar acum mi-e propia inchisoare . Din cand in cand mai trece cate cineva , dar nu prea pot distinge ciine intra si cine iese.

Mi-am creat propia mea lume , acolo unde Victoria imi era cea mai buna prietena iar Jack era alaturi de mine . Obijnuiam sa-i trimit mesaja , telepatic , dar de fiecare data cand imi raspundea , se auzea de parca ar fi fost intr-un loc indepartat iar eu as fi auzit numai ecoul.

Toti oameni care vin sunt parca in ceata , nu ii pot vedea bine , e ca si cum ei ar fi niste umbre prea intunecate pentru a le vedea . Asa ca in loc sa ma fortez sa-i vad , ma mut undeva unde totul este posibil , lumea mea.

M-am culcat find prea obosita si pentru a misca un deget , sau pentru a respira . Ca de fiecae data m-am trezit tipand , dar de data asta ceva era difeit , puteam in sfarsit sa vad . Eram in aceiasi celula pe care o vazusem cand m-au aruncat aici .

Prima oara fusesera si o saltea pe care erau mai  multe perne mici si chiar si niste paturi ,  dar am inceput sa le sfasi iar odata m-am incurcat intre ele , iar ei au crezut ca incerc sa ma spanzur . Iar cu pernele .... e alta poveste.

M-am transformat si am inceput sa-mi ascut ghiarele de pereti , iar apoi desigur am  sfasiat toate pernele si salteaua . Acum tot ce a mai ramas in celula era o patura foarte groasa pe care nu o mai pot rupe , nu stiu din ce e facuta dar stiu ca e dintr-un material destul de dur .

Avand in vedere ca atunci cand sunt om sunt mai vulnerabila si gandesc mai limpede , nu prea as mai avea cum sa indu foamea , frigul si durerea . Asa ca am enuntat la partea mea rationala si am lasat-o afara pe cea malefica , am inceut sa zgari peeti si....

Mi-am dat seama ca acolo e o fereastra , am inceput sa urlu si sa dau din  coada fericita . Asta era sansa mea , m-am ridicat pe labele din spate si am inceput sa imping cu labele geamul , care opunea mai multa rezistenta decat mi-as fi inchipuit. Si chiar  daca ol-as fi spart nu as fi incaput , sau cel putin in foma de lup sa daca ma transform , poate am vreo sansa .

La cat de schiloada sunt acum , nici macar mancare nu primesc , doar apa ca sa-mi slabeasca forma fizica . Acum cateva zile cand eram sub forma de om abea ma mai puteam tine pe picioare , si de aici idea ca sa stau in forma mea de lup.

Am inceput sa zgari geamul  , dar mi-am dat seama ca era facut di  diamant , cel mai dur material din care poate fi construit ceva . Asa nu mai mergea deja m-am enervat , dar mi-am amintit de o patanie pe care am patit-o cand eram mica .

Adica acum vreo doi ani , la prima mea transformare am urlat ata de tare incat am spart geamurile a catorva cabane de pin zona , care mai erau si securizate . Cat de greu poate fi sa sparg un geam de diamant de la un centimetru departare , urland?

Meita sa incerc , am oftat si am incercat sa ma calmez . Mi-am adunat tot ce mai e bun din mine in piept , mi-am tinut espiratia , apoi am expirat . Si fiind pregatita am ulat :

-Aaaaaaaaaawwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwww

M-am uitat la geam si am vazut ca incepea sa crape asa ca am continuat sa urlu , pana ce o bucata a cazut din el taindu-mi laba . Dar nu conta , tot ce conta era sa scap de aici , vreau sa fiu libera niciodata nu o sa mai ajung aici . Jur.

Intr-o fractiune de secunda mi de cioburi au sarit inspre mine  , am cazut lata la pamant sangerand iar in acea clipa am auzit pe cineva deschizand usa sa verifice ce s-a intamplat . Fiind prea ranita m-am transformat la loc in foma mea umana , ciobuile s-au afundat si mai mult in pielea mea ,  taieturile au inceput sa se inchida . Eu ramanand cu cioburile infipte in carne , nici sa respir nu mai puteam .