Why us?

Capitolul 1

   "Iar binele va învinge mereu raul. Sfarsit!"
   O alta carte terminată, si o alta zi plină de absolut nimic interesant. E mijlocul verii iar eu nu fac nimic altceva decât sa citesc carti continuu si sa ma uit la seriale.
   Chiar cred ca intr-o zi, voi termina toate serialele din lume si nu voi mai avea ce sa vad sau ca voi termina toate cărțile si nu voi mai avea ce sa citesc. Dar presupun ca totul merge inainte, exact ca aceasta zi plictisitoare.
   Pun cartea pe teancul de carti citite, si ma uit dupa o noua carte, cand nasul meu este cucerit de mirosul de clătite pe care tata il face, asa ca dau buzna sa le infulec pe toate.
-Miroase asa bine, tată!
-Ce ai spus, Allyson? striga tata inainte sa oprească hota.
   El este tata. Christian White si unul dintre cei mai neindemanatici bărbați pe care i-am întâlnit vreodata. Dar totusi mâncarea ii iese un deliciu, spre surprinderea tuturor.
   Fur una dintre clătite pe la spatele lui si iau o gust rapid.
-Oh, au un gust atat de bun! Cum reusesti sa le faci atat de gustoase?
-Pai, mama ta era cea mai bună bucătăreasă si ma pot mândri stiind ca i-am furat cateva secrete din "cartea ei imaginară de retete".
   Zâmbesc amuzată, apoi imi amintesc brusc de mama. Femeia ce si-a dat viata pentru mine. Pentru un pumn de viata, ce acum 16 ani era numit bebeluș. Mereu am simtit lipsa unei mame cu care as fi putut barfi, merge la cumpărături, împrumuta absorbante, sau multe alte lucruri. Dar tata a fost aici mereu pentru mine. Si sunt recunoscătoare pentru asta.
   Ma asez la masa in timp ce tatal meu imi pune frumos in farfurie clatitele una peste alta sub forma unui castel, iar eu imi torn peste ele gemul meu preferat de capsuni si putina ciocolata. Se aseaza si tata la masa cu clatitele sale , toarna putin suc in pahare si ne bucuram de micul nostru dejun special impreuna in liniste.
   Mereu ne aminteste de mama
O chema Annabell , un nume foarte frumos. Tata mi-a povestit mereu cum era ea, cum zambea mereu si cum se intorcea mereu de la munca obosita insa cu zambetul pe buze . Era medic chirurg, mereu ii placea sa ajute oameni. Tata mi-a pus acest nume pentru ca mama si l-a dorit cand a aflat ca va avea o fata. Dar gândurile mele sunt întrerupte de vocea tatălui meu:
-Ally, dupa ce termini micul dejun poti te rog sa tunzi gazonul?
-Daca promiti ca imi iei inghetata cand te duci la magazin.
-O sa-ti i-au daca il tunzi cum trebuie.
-De capsuni sa fie, ii spun eu amuzată.
-Bine draga mea.
   M-am dus sa scot monstrul de tuns iarba si am inceput sa imi fac de cap. S-a lăsat seara, iar eu aproape ca am terminat tot gazonul, cand o masina parchează in fata casei vecine. Cea ce e de vanzare. Sau era de vanzare.
Oh, Nu, gălăgia cui trebuie sa o suport si acum? Fug cat de repede pot in camera mea si ma ascund la marginea pervarzului, privind speriată si curioasă camera ce o puteam vedea de la geamul meu.
  Brusc usa camerei se deschide, iar un teanc de cutii acoperă fata unui băiat cu brate si picioare bine lucrate. Isi pune cutiile jos, si isi aduce si restul bagajelor. Isi scoate niste schimburi de acolo si apoi isi da tricou albastru si pantalonii lui negri scurți. Ramane in boxeri, iar inima mea mi-o ia la goana. Are corpul lucrat, iar pătrățele lui imi sar cel mai bine in ochi. Imi musc putin buza, dar ma sperii cand observ ca m-ar putea observa. Mă pitesc mai bine si incerc sa ii vad si fata, nu doar părul lui ciufulit.  
  Isi scoate telefon si priveste amuzat, apoi isi ridica capul si priveste spre geamul meu, dar nu ma vede, si respir ușurată.
  Zâmbetul lui, e cel mai frumos. Acel zâmbet ce e usor de retinut. Acel zâmbet ce se potriveste perfect cu ochii lui căprui, si cu buclele din părul sau.
Pana la urma, cred ca vara aceasta nu va mai fi plictisitoare.

Autori: Nate si Haden.