Când a rostit cuvintele pe un ton melancolic, am ştiut că ceva nu-i bine. O priveam cum stătea pe marginea prăpastiei îmbrăcată în negru, cufundandu-se în noapte.
- Care-i cuvântul magic?
Ştiam că dacă o voi întreba ce are, nu-mi va răspunde. Nu era felul ei.
" Eu nu am inimă, Norty. Eu nu am suflet. Eu nu ştiu ce sunt alea sentimente. Şti de ce? Pentru că odată am iubit atât de mult, încât atunci când a plecat m-a golit pe dinăuntru şi a furat fără drept tot ce are omul mai de preţ în el. M-a golit. M-a lăsat goală. Mi-a luat ceea ce mă făcea om. M-a lăsat singură şi pustie ca o epavă putrezită. Înţelegi, nu? Înţelegi că eu nu am cum să mai iubesc, pentru că nu mai am cu ce iubi. "
Cuvintele ei din acea noapte de vară îmi răsună în minte. Eram pe plajă, cu nisipul jucându-se printre degetele noastre, cu valurile atingându-ne timid vârfurile degetelor şi cu razele de soare ce ne făceau pentru ultima dată cu mâna, înainte să se scufunde în apa fierbinte.
Degetele noastre erau împreunate delicat în acea noapte memorabilă. Eu o mângâiam uşor pe spate cu mâna liberă, în timp ce ea aţipise cu , capul pe umărul meu.
Era aşa frumoasă, aşa firavă şi cel mai important, era a mea. Chiar şi pentru un moment, îmi aparţinea mie. Iar eu eram norocosul ce-o putea proteja.
Nu mă pricep la capitolul "dragoste". Ei bine, ne revedem din nou. Sper că am reuşit măcar să vă induc un mic sentiment acolo.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
