Acești ochi de catifea

Prolog

    Orășelele mici au poveștile lor, tradiții și standarde pe care le impun tuturor. Mulți nu le-ar putea înțelege ori accepta. Datorită acestui fapt, dacă un străin calcă pe teritoriul unui astfel de oraș, trebuie să se adapteze, căci de altfel ar pierde ocazia de a se delecta pe deplin cu parfumul îmbietor care plutește în societate. Un astfel de oraş era micul Lavigne.

    Scăldat de soare și de valurile Mediteranei, Lavigne era populat de francezi mândri şi plini de demnitate. Trăiau după un stil de viață aparte ce le umplea diminețile de soare şi serile de bună dispoziție. Zvonurile circulau rapid printre casele simple, care purtau încă amprenta renumitului stil baroc francez. Briza venită dinspre mare aducea cu sine aroma inconfundabilă a vacanței, iar escapadele pe plaja presărată cu nisip fierbinte, scoici și pietricele ascuțite puteau să readucă liniștea în orice suflet rătăcit. În adâncurile orașului, străduțele pavate te obligau să lași mașina și să ieși cu bicicleta sau pe jos, la plimbare. Oamenii se cunoșteau între ei și fiecare nouă știre era spusă și reinterpretată în sute de variante. Pe la fiecare magazin ori colț de stradă auzeai, povestite de vreo bătrânică, întâmplări din vremuri de mult apuse, întâlneai tineri îndrăgostiți care își mărturiseau eterna legătură, fie vedeai gospodine care aveau grijă de băieți neastâmpărați și fetițe cu flori împletite în păr.

    Într-un asemenea peisaj parcă creat de pensula unui artist, cum ar fi putut trece neobservată o străină? Când Aileen Monroe a ajuns în Lavigne cu scopul de a-şi îndeplini cele mai înălțătoare visuri, era imposibil să nu reprezinte o adevărată enigmă pentru oamenii locului. Copiii erau curioși, tinerii — intrigați, iar bătrânii aruncau priviri suspecte fetei care colinda străduțele în căutarea aleii spre fericire. Părul roșcat și creț forma o aureolă de foc în jurul chipului micuț, presărat cu pistrui mărunți care îi scoteau în evidență ochii de un albastru închis, superb, și zâmbetul larg, de copil.

    ,,O păpușă cu viață" gândise un croitor când o văzuse pentru prima dată și, probabil, avusese dreptate când anticipase că ea o să schimbe cursul lin al vieții în Lavigne.