A fost odata ca niciodata, un rege si o regina care traiau intr-un regat minunat pe nume Regatul gradinii de trandafir. Acesti regi isi permiteau tot ce isi doreau, dar un singur lucru nu puteau avea, un copil. Regi au facut tot ce se putea dar medici le explica ca e imposibil. Cand credeau ca nu mai au nimic de facut, veni o vrajitoare care le arata un trandafir. Regele erau confuz:
-Dar la ce ne poate ajuta un trandafir? Intreba furios.
-Dragii mei regi acest trandafir nu este unul obisnuit!
-Ce vrei sa spui? Intreba regina.
-Acest trandafir este fermecat! Cand il veti planta acesta va creste dintr-o clipita si restul veti sti voi!
Apoi vrajitoarea disparu intr-un fum uscacios.
Regele statea pe ganduri lafel si regina:
-Asta e singura solutie? Intreba ea.
Se insera si regele nu putu rezista. Chiar in mijlocul gradini lor puse trandafirul cand...puf...iesi un boboc rosu si sclipitor. Dintr-o data trandafirul ii puse o intrebare.
-Ce dorinta ati vrea sa va puneti, sire?
Uimit de cele intamplate nu statu pe ganduri si incepu sa si graiasca cea mai mare dorinta a sa.
-Imi doresc ca sotia me sa poata naste un copil!
-Dorinta dumitale, e porunca pentru mine!
Veni medicul si ii spuse, fericit, ca regina poate sa nasca la bun sfarsit un copil.
Regel fu uimit de ce se intampla si isi mai puse o dorinta:
-Hmm...imi doresc sa am un copil curajos, fiteaz si care vrea sa isi doreasca sa devina un adevarat cavaler!
-Dorinta dumitale, e porunca pentru mine!
Asa s-a si facut. Regina era fericita iar regele lafel de bucuros ca vor avea un copil minunat.
Cand a sosit timpul, regele nu putu de bucurie ,era o singura roblema, se nascuse o printesa. Regele incremeni de uimire si pleca spre floare:
-Trandafirule! De ce mi-ai data o fata?
-Daragul meu rege. Nu ati spus sa fie baiat, ati explicat clar sa fie un copil curajos, fiteaz si care va vrea sa devina cavaler.
Cand veni medici care ii spuse regelui ca fetita era bolnava!
-Draga rege mai aveti o singura dorinta! Vorbi floarea.
Nu fu de ales iar regele isi dori ca fica sa să se insanatoseasca.
-Zis si facut regele meu!
Se indepli si ultima dorinta. Floarea se ofili. Din acesta iesi un rubin frumos.
Acesta auzi plansetul copilei. Stiiu ce insemna asta.
Da, era o printesa frumoasa si numele ei era Qarts, mai ales stiati ca acea printesa sunt eu. Asa. Au trecut 7 ani si veni ziua mea.
,,Super!!!"
Dar ghiciti ce mi-am dorit. Nu vruiam ca toate printesele un ponei sau rochite, nu. Ce imi doream eu era sa am un leu ca animal de companie.
Mama si tata sau mirat cand au auzit prima data, dar pana la urma mi-au luat un leu frumos si alb. Trecuse 5 ani de atunci, deja ma vedam ca o eroina. Toata ziua ma jucam cu leul meu, Rubin si noaptea visam ca devin un cavaler cu o armura stralucitoare.
Era o singura problema, cand am implinit 13 ani mama ma obligase sa port rochi si nu ma mai lasat sa ma joc de atunci. Vai de capul meu. Cum puteau printesele alea sa poarte rochiile asa de strimpte.
Cu siguranta nici ele nu suportau asta. Oricum sosi balul florilor. Era in fiecare an primavara. De fiecaredata veneau aceileasi persoane, mereu puneau paharele de cristal si faruriile de aur in acelas loc.
Ohhh...m-am saturat de fie care data sa facem acelasi lucru mereu. Dar nu puteam face nimic. Tata nicio data nu era de acord cu mine, parca nu ar fii vrut sa ma nasc. Dar nu mereu. Mai ales ca el mi-a luat leul. Vorbea cu mine, radea cu mine. Ce nu ii place era ca...nu vruia sa devin un cavaler asa ca nu am mai insistat in privinta asta.
Veni vremea sa deschidem portile si sa primim oaspeti cum se cuvine, cand...veni noi oaspeti.O familie simpatica. La ce ma iutam eu era la fiul lor. Nu prea aveam prieteni incastel si...na ce fac.Cand veni langa mine si ma saluta:
-Hei! Zabind
-Oh...buna!
-Sa ma prezint, sunt printul Alfews din regatul Aqua Marina! Dar imi poti spune Al.
-Eu sunt printesa Qarts, da si cu siguranta sti ca sunt printesa Regatului gradini de trandafir!
-Da sigur! Razand
Dupa ce ne terminam comvorbirea veni langa mine leul meu drag. Al se sperie putin si ma intrebase.
-Ai un leu de companie?
-Da! Nu face rau. E chiar cuminte si jucaus.
-Woow frumos!
-Mersi!
-Stiu ca e cam devreme sa te intreb, dar vrei sa dansezi cu mine? Daca vrei, nu te oblig!
-Da!
-Serios?
-Da, vreau sa dansez cu tine!
Incepu muzica, iar eu cu Al dansam. Era chiar dragut. Ce miseparea mie ciudat era ca tata se uita la Al cam suspect.
-Ce e dragul meu? Il intreaba mama.
-Cine, e baiatul ala de acolo?
-Oh e printul Alfews. Sti, fiul regelui Carlot si regina lui Safir!
-Aha! Voi fii cu ochii pe el!
-Dragule, nu-ti face griji! Am auzit ca fiul lor e un baiat cuminte, inteligent si un sportiv foarte bun!
-Cumva va deveni cavaler?
-Poate! De ce?
-Nimic!
-Hmm....ai in plan?
-Nu...
Mama se uita urat la tata.
-Cum ti-ai dat seama!
-Te cunosc prea bine!
Dupa ore bune se termina balul. Ce pacat cand imi facusem si eu un prieten(Adevarat).
-Ma bucur ca te-am cunoscut! Vorbi Al.
-Si eu la fel!
-Poate ne vom mai vedea!
-Da...poate!
M-am uitat la el cum intra in caleasca lor si acesta vazunduma imi facu cu mana. Normal ca am facut si eu cu mana, apoi porni caleasca, plecand.
-Offfff...