Povestea unei cavalerite

Aqua Marina

Si toata lumea pleca. O luam de la capat...trecu 5 ani de atunici si nu la-am mai vazut pe Al. Cu siguranta tata s-a bagat in asta.
Deci... azi era ziua mea de 18 ani.

-Ura,,Cu o voce sarcastica."
La tronul tatalui meu:
-Qarts azi ai implinit 18 ani de acum va trebui sa stai cu acest gardian cu tine! Imi spune tata.
Da, acel tip era destul de inalt.
-Ce? De ce? Sunt desestul de mare! Atunci cand eram mica de ce nu aveam un gardian?
-Fintca erai langa noi draga! Imi explica mama.
-Oh! Da! Si de ce acum?

-Pentru a te proteja! Vei merge in regatul Aqua Marina!
-Serios? Tare! A...adica frumos!
-Fati bagajele!
Eram asa de bucuroasa ca plecam si eu in regatul Aqua Marina.Pornisem spre caleasca si dintr-o data ma opri parinti.
-Qarst!
-Da!Cu o voce ascutita.
-Vreau sa iti dau ceva! Imi spune tata.
-Ce?
-Acest colier!
Era asa de frumoasa. Un singur lucru nu stiam...ca acel colier era special.
-Multumesc...tata!
-Hai intra in caleasca!
Intrasem impreuna cu gardianul si pornisem.
-Pa ai grija de tine! Lundusi la revedere.
-Pa!
Trecuse o ora si ma plictisisem.
-Deci il sti pe printul din Aqua Marina? Ma intraba cavalerul.
-Am...da l-am cunoscut candva.
-Aha...si cum ti se pare?
-Cine?
-Printul! Razand dragut la mine.
-Pai cred ca e...simpati, dragut...!
-Iti place de el?
-...poate! Raspuzand rusinoasa.
-Deci...da!
-Nu! Adica da stai, stai nu...oh. Poate ca atunci cand l-am vazut cu parul ala brunet si ochii lui albastri deschisi la culoare cu zambetul lui minunat...
-Deci iti place de el, nu?
-..Ahh da imi place de el! Dar te rog sa nu-i spui, bine?
-Promit!
-Am ajuns printesa! Imi zise omul din trasura.
Am iesti din caleasca si i-am vazut pe rege si regina, dar nu pe Al.
-Bunvenit in regatul Aqua Marina mica printesa!
-Woow, ce minunat este aici rege!
-Da asa e! Aici sunt peste o suta de soiuri de creaturi marine care sunt de diferite culori, marimi si forme!
-Minunat!
-Acum sa te ducem in dormitorul duv.!
Merse ce merse si am ajuns in camera mea.
-Uite aici este camera duv., printesa!
-Multumesc!
-Imediat va veni si printul ca sa va faca turul castelului.
-Bine, multumesc!
Era asa de frumoasa camera. Era plina cu haine si pantofi incat nu stiam de unde sa incep. Oricum eu nu purtam prea des rochi. Nu. Eu purtam mai mult haine mai lejere ca fuste, pantaloni etc.
-Am sosit printesa! Ma anunta Al.
Cand l-am vazut nu mi-a venit sa cred, era mai frumos decand nu l-am mai vazut. Ochii lui de culoarea safirului ,parca straluceau mai tare. Iar parul sau parca se inchisese mai tare la culoare.

-Oh, ce bine! Ma cam plictiseam pe aici.
-Hai sa incepem cu creaturile acvatice!
La acvariu:
-Aici sunt cele mai mari rechini din regatul acesta! Explica el.
-Aha! Ce este acel animal? Aratand spre un animal cam plat cu mustati.
-Acela este o pisca de mare!
-Woow!
-Acum sa mergem in sala de sport!
In sala:
-Woow! E incredibil! Aveti si sabi pe aici?
-Da! Chiar langa sulite!
-Super!
-Hmm trebuia sa vezi sala de armuri!
-Aveti o sala de armuri?
-Da!
-Si noi ce asteptam,hai!
La sala de armuri:
-Deci aici sunt arsortate dupa vechime!
-Ca acela?
-Da, asta a fost prima arumura a bunicului, tatalui meu!
-Woow! Si acela?
Armura era de o culoare argintie iar coiful era facut din aur si scutul era dintr-un metal foarte usor dar greu de spart.
-Asta e armura pe care il voi primi eu cand voi implini 19 ani!
-Stai! Nu trebuia sa o primesti cand ai plinit deja 18 ani?
-Ba da! Dar bunicul la primit cand implinise 19 ani si traditia spune ca nepotul lui va trebui sa o primeasca armura cand implineste aceasi varsta ca a lui.
-Traditiile! Spun eu razand.
-Da! Razand si el.
-Al?
-Da!
-As...as vrea sa te intreb ceva!
-Ce? Poti sa imi spui orice.
-Ma poti atrena sa lupt cu sabiile?
-Poftim? Intreba el speriat. Sti ca printesele nu pot lupta, mai ales cu sabiile, asa spun regulile!
-Da, dar stiu deja cateva miscari cu sabia!
-Serios? Cum?
-Pai cand tata termina atrenamentul eu ma luptam cu manechinele!
-Aha!
Se gandi.
-Hmmm
-Te rog frumos.
-Bine te invat! Cu o singura conditie.
-Care, voi face orice!
-Ca nu vei renunta asa usor.
-Bine!
-Ok! Vom incepe maine la 07:00 fix! Sa nu intarzi.
-Bine! Multumesc Al!
Si atunci mi-a venit sa il inbratisez.
-Oh...scuze!
-Stai linistita!
Se insera si ma pusem in pat pentru antrenament. Problema era ca toata noaptea ma tot gandeam cum va iesi lupta. Asa ca am iesit unpic afara.
-Qarts? Ce cauti afara la ora asta e cam tarziu sa sti
-Oh... scuze nu-ti stiu numele.
-Al...a...adica ma cheama Sebastian.
-Pai Sebastian nu ma pot culca!
-De ce?
-Pai...ca maine ma voi atrena.
-Uuu la ce?
-N...nu pot spune!
-De ce?
-Ca...ca...scuze ca ma repet dar nu vei spune nimanui, da?
-Da!
-Maine ma voi atrena cu Al, ca vreau sa devin cavaler!
-Poftim?
-Ssss...mai incet!
Si el dadu din cap.
-De ce vrei sa devii cavaler?
-Pai pur si simplu simt ca vreau sa devin! Nu stiu de ce dar asta vreau. Vreau sa protejez lumea. Sa ii apar cu orice preti pe cei ce nu se pot apara.
-Printesa stiti ca trebuie sa va apar de orice si oricine, da?
-Da!
-Si nu stiu,veti fi bine!? Adica e o lupta intre sabii.
-Nu-ti face griji ca nu e prima data cand umblu cu sabiile!
-Serios?
-Da! Bine cred ca o sa ma culc!
-Noapte buna printesa!
-Noapte buna Sebastian!
Ma pusem in pat si intr-o clipita adormisem.
Ma trezesc dis de dumineata si fug spre sala regala.
-Buna dimineata Al!
-Neata!
-Cu ce incepem?
-Pai...hai sa imi arati ce sti tu sa manuiesti sabia!
-Bine!
Am ales,,normal" o sabie si am inceput sa atac manechimul asa cum stiu eu deobicei.