*********
Perspectiva Sophiei
-Sam, am zis. Cum ați reușit să ieșiți de pe tărâmul Sânge Negru? Și de unde știați că sunteți acolo?
-În momentul in care simțeam cum se scurge viața din mine și am văzut că și Roger e la fel, am știut că suntem acolo.
Ceva era diferit la Sam. Avea ochii umflați și glasul mai răgușit ca de obicei, dar era de sute de ori mai dur și mai furios. Așa trebuie să fim toți: pregătiți de cea mai mare lupta de până acum.
-Sun-o naibii pe Evelin! a zis Elijah. Ce pula mea le ia atât sa ajungă? E o chestiune serioasă.
I-aș fi zis sa se calmeze, dar are deplină dreptate. Trebuie să plecăm numaidecât și ei freacă menta pe undeva! Am format rapid numărul Evelinei, care avea telefonul închis.
-Bagami-as! am strigat, trântind telefonul pe jos. E inchis!
Simțeam maldărele de furie ce se revărsau în încăpere.
-Plecam fara ei? a întrebat Ben. Sunt doi oameni până la urmă. Rămânem sase.
-Opt e mai bine decât șase, a adăugat Roger.
-Amma are nevoie de lupta acum, nu mai încolo. Și dacă era unul singur care se ducea acum, tot era mai bine decât o sută prea târziu, a zis Sam.
Adam stătea și tăcea de foarte mult timp. Se uita undeva în gol și părea desprins de realitate. La ce se gândește oare?
-Adam, am zis. Ești bine?
Nici măcar nu se clintise la auzul numelui său, ba chiar de desprindea mai mult de noi.
Sam se pregătea să îl zgâlțâie, dar i-am făcut un semn să îl lase.
-E clarvăzător? am întrebat.
-Nu, a răspuns Elijah. E Griffin. Ei nu au viziuni.
-Dar totuși, am zis, se afla pe domeniul lui: lupta imposibilă.
-Asta nu e doar domeniul lui, a zis Elijah.
-Dar el e cel conectat in acest moment. Nimeni nu alege.
-Zici că soarta vrea să ne încetinească, a zis Sam cu mâinile în cap.
**********
Perspectiva Evelinei
Trenul a ajuns, iar eu eram deja nerăbdătoare. Brad a coborât cum s-au deschis ușile, dar nu era singur. Britney, Emm, Finn și Jace il însoțeau. Fara sa apucam sa ne rostim vreun cuvânt, am luat-o cu toții la fugă spre stația de autobuz și am avut noroc că fix atunci venea unul.
Am urcat în el și ne-am așezat care și cum a prins, iar Brad a venit la mine și a zis:
-Îmi pare rău de întârziere. Nu a ținut de mine.
-As vrea sa spun că e ok, crede-mă, am răspuns. În timp ce așteptam, Sophie a zis că are nevoie urgenta de noi. Trebuie să mergem acasă la Elijah.
Când i-am pronunțat numele, Finn și Britney s-au întors parcă pișcați. Încă nu și-au rezolvat problemele cu fratele lor.
-De ce i-ai adus? a întrebat Hug în șoaptă.
-Avem nevoie de oameni, i-a raspuns sigur pe el Brad.
-Bine zis, oameni. Nu copii, a continuat Hug. Nu le putem purta de grijă acolo și nici să le lăsăm de capul lor. Ce-ți veni?
-Ai grija ce spui, a șoptit Brad. "Fetițele" astea îți pot rupe capul doar uitandu-se la tine și asta din "joaca". Și știi că nu țin la glume, așa că taci.
-Crezi că e ok ca Britney să îl vadă pe Elijah? am întrebat.
-E mai matură decât crezi. Nici măcar nu o să îi vorbească, a răspuns Brad.
