Cu o singură apăsare de ecran, se trezi în șezut pe trotuar analizând năucită împrejurimile. Primul lucru pe care îl realiză fu că se afla pe o stradă pustiită și îşi dădu seama că nu este un fapt ieșit din normalitate în momentul în care observă că este noapte.
Era luată prin surprindere de schimbarea subită a locației. O clipă în urmă stătea în pat și studia curioasă obiectul neobișnuit pe care îl găsise în ziua respectivă căutându-i trăsăturile distinctive pe internet, nereușind să găsească nimic, iar în celălalt se găsi pe această stradă pustie. Era în şoc și nu ştia ce reacție să adopte. Ştia că trebuia să fie rațională, dar era clar ca lumina zilei că această întâmplare este una ieşită din comun. Era în pijamalele ei albastre cu pisicile aristrocrate și în picioarele goale pe o stradă care, deși nu era populată de oameni, era aglomerată de mașini parcate. Uitându-se la modelul lor, îşi putea da seama că erau niște mașini a căror model era în stil vechi. Vis-a-vis de fată se auzea muzică acompaniată de un solist, pe care ea o recunoscu ca jazz. Trase concluzia că la localul de peste drum este un concert jazz la care multă lume a vrut să participe. Atât știa ea despre locul în care se afla, iar asta o neliniștea profund.
Se ridică înfrigurată de pe jos și observă că și-a udat pijamalele. Probabil era o seară rece de toamnă și tocmai plouase, gândi ea și încerca să vină cu o soluție pentru problema ei. Era într-un loc necunoscut doar cu hainele de pe ea, telefonul în mână și obiectul pe care îl studia acum câteva clipe, în confortul vechii sale camere, pus pe braț.
Puse telefonul în buzunărelul de la maieul pijamalei, apoi își analiză îndelung încheietura dreaptă pe care își pusese obiectul în a cărui posesie se afla mai puțin de o zi. Misterioasa sa achiziție arăta asemenea unui ceas dreptunghiular cu clapă și prindere magnetică. Clapa proteja un ecran cu touch-screen pe care ea umblase înainte de a fi, după suspiciunile ei, teleportată într-o altă locație. O vaga teorie prinse viață în mintea fetei. După ce analiză ce facuse înainte de această schimbare dramatică de peisaj, realiză că era din cauza setarilor pe care le facuse ceasului neobișnuit. Faptul că limba de fabricare era engleza, îi dăduse voie să înțeleagă cu ușurință cerințele aparatului. Ea îndeplinise întru totul pentru a descoperi care este țelul folosirii acestui obiect. Prima cerință fu o locație, iar ea, din precauție, nu puse situarea sa actuală, ci localul care, acum multi ani, era proprietatea unuia din cântăreții săi preferați de jazz. A doua necesitate fu o dată cu an, lună si oră, ceea ce o făcu să-și ridice sprâncenele în surprindere, dar puse, după mult timp de gândire, prima zi de naștere care îi veni în cap ce îi aparținea unei rude. Ora o selectase în pripă, neputând rezista curiozității de a vedea utilizarea ceasului straniu, așa că selectase opt seara. Ultima cerință și cea mai ciudată din toate, din punctul ei de vedere, fu cererea coordonatelor locației. Intrase pe Google Earth de pe telefon, selectase o clădire din apropierea locației dorite și pusese ale sale coordonate în aparat. Apăsase pe dreptunghiul cu colțuri rotunjite în care scria Finish și se întorsese la ce făcea pe laptopul ei așteptând ca aparatul să scoată un sunet de îndată ce termina de analizat datele primite, dar, în schimb, se trezise aici.
Deci, ca să ajungă înapoi acasă, nu trebuia decât să efectueze din nou cei trei paşi. Ușor, nu? Chiar și cu această concluzie, ea nu putea să se oprească din a încerca să identifice obiectul. E clar că acest ceas deosebit o ajută să călătorească în spațiu, dar oare putea să o facă și în timp? Până la urmă, pusese și o dată și nu putea găsi altă explicație pentru necesitatea ei decât ca o coordonată temporală. Deci... Ea era în trecut?
După ce își exprimă uimirea printr-o exclamație, trecu la treabă și începu să introducă datele necesare pentru a se întoarce acasă. La prima condiție puse adresa apartamentului părinților săi, unde a fost găzduită pentru a economisi bani pe timpul verii. Cum termină de introdus adresa, o întrebare tulburătoare îi traversă mintea. Da, puse adresa exactă a părinților săi - țara, orașul, strada, blocul, scara, etajul, apartamentul - dar ce împiedica ca ea să fie teleportată într-un perete, aragaz sau orice alt obiect din casă? Cum putea să distingă obiectele și să o pună într-un loc ferit de obstacole? Acest ceas prevenea astfel de accidente? Apăsă pe ecran unde se afla cadranul cu Next și completă a doua cerință. Aceasta nu i-a încolțit nicio grijă în minte și a reușit să o finalizeze fără probleme. Cea de a treia fu cea care o trăsni în loc. Cum putea ea să facă rost de coordonatele apartamentului sau a trotuarului de lângă bloc? Nu mai putea să intre pe Google Earth și să facă rost de informatia necesară. Dacă a călătorit în timp, ceea ce e mai mult ca sigur, la data introdusă de ea nu exista programul. În acele vremuri, în aceste vremuri, de abia apăreau filmele color. Acest fapt o împietri de frica pe fată în mijlocul trotuarului. Avea să se mai întoarcă acasă?
